Decizia de a investi in Romania este extrem de pragmatica. In prima instanta, investitorii pleaca de la performantele economice de ansamblu ale unei economii. Produsul intern brut (PIB), rata inflatiei, deficitul bugetar sau balanta comerciala sunt cativa indicatori care sunt comparati cu cei ai tarilor vecine. Alaturi de acestia sunt luate in calcul si agentiile de rating, informatiile cu privire la stabilitatea mediului de afaceri sau despre concurenta de pe piata. Este usor de observat ca investitorii straini au evitat pana acum Romania preferand sa-si indrepte banii catre tarile vecine care le-au oferit un climat prietenos.
Ceea ce se intampla in acest moment prin anularea facilitatilor, operata de Ordonanta privind impozitul pe profit, a reusit sa bulverseze atat investitorii romani, cat si pe cei straini. Ordonanta in cauza in loc sa faca lumina a adus mai multa confuzie. Chiar daca intentia pare logica (suspendarea facilitatilor ar fi trebuit sa creeze un cadru concurential echitabil si ar fi adus mai multi bani la buget), punerea in practica este stupida. Ordonanta suspenda de-a valma facilitatile pentru zonele libere, cele pentru investitorii din zonele defavorizate sunt sub semnul intrebarii, iar soarta marilor investitori (gen Daewoo sau Renault) este si ea in ceata. Adevaratele facilitati fiscale sau vamale s-au obtinut in Romania si se mai obtin inca prin reesalonari la plata obligatiilor catre buget, prin credite care nu mai sunt returnate niciodata sau prin hotarari de guvern acordate unei singure firme, date in secret si publicate cu intarziere in Monitorul Oficial. Anularea facilitatilor in loc sa aduca ordine a produs mai mult haos in legislatie. Suspendarea facilitatilor nu a facut decat sa intareasca ideea ca in fata legii firmele sunt la fel ca in fata unei bariere: boii raman, cainii se descurca si trec.