Vremurile in care creditorii erau de compatimit nu sunt foarte indepartate. Mentalitatea ca banii bancilor cu capital de stat sunt banii nimanui si ai tuturor isi are originea in epoca pe care nu am uitat-o inca si este cultivata in continuare, prin preluarea la datoria publica a multor credite neperformante si se poate constata ca, fara masuri ferme, risca sa nu mai poata fi vreodata contracarata. Iar ideea ca persoanele care au avut bani pe care sa ii dea ca imprumut pot supravietui si fara acestia nu este nici ea noua.
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare a fost, dupa modificarea din anul 1997, din nou modificata, prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice. Ea se numeste acum Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si, cu toate ca reprezinta o modificare a modificarii, menirea sa este de a contribui la accelerarea reformei, desigur, pana la urmatoarea modificare.
Pentru a se apasa pe acceleratie, intreaga procedura se gaseste acum sub imperiul unei norme imperative: „Tribunalul si judecatorul-sindic au indatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege”.
Legea se aplica comerciantilor – persoane fizice si societati comerciale – care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale (denumiti debitori), iar scopul ei este instituirea unei proceduri pentru plata datoriilor debitorului aflat in incetare de plati. Aceasta este realizabila fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acesteia sau prin lichidarea unor bunuri din averea ei pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment.

Judecatorul
cere capul vinovatilor

Motivele pentru care comerciantii se confrunta cu incapacitatea de plata sunt arhicunoscute si fac, de cativa ani, deliciul celor interesati de economia de tranzitie. Dincolo de numeroasele cauze invocate si oricat de multi indicatori economici ar fi adusi in discutie, in imensa majoritate a cazurilor, vina apartine oamenilor. Aceasta se regaseste si in cuprinsul legii, care stabileste ca administratorul sau lichidatorul numit in cadrul procedurii va prezenta judecatorului-sindic, in termen de 30 de zile de la numirea sa, un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea de plati, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Aplicarea prevederilor legii poate fi ceruta atat de catre creditorul nefericit („Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile”), dar si de catre debitorul care nu mai poate face fata datoriilor sale scadente cu sumele de bani disponibile si care poate adresa tribunalului o cerere in acest sens. Debitorul care solicita aplicarea procedurii trebuie sa depuna si o declaratie prin care isi arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a-si lichida averea, conform unui plan, in vederea achitarii datoriilor sale; daca nu depune aceasta declaratie in termen de zece zile, se va considera ca el este de acord cu inceperea procedurii falimentului.
Avand initiativa introducerii unei astfel de cereri, debitorul poate urmari sa obtina ragazul oferit de articolul 31 („De la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale”) sau chiar cel asigurat de art. 60: „Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea, nu are dreptul, in perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor, din cauza deschiderii procedurii sau pentru ca acesta nu a achitat astfel de servicii prestate anterior deschiderii procedurii.”
Dupa inregistrarea unei cereri introductive, a unui creditor, a debitorului sau a Camerei de comert si industrie, presedintele tribunalului va nominaliza de indata judecatorul-sindic.
Deoarece scopul instituirii procedurilor este plata datoriilor, debitorul crede ca are nevoie, inainte de toate, de timp si ca cea mai inteleapta tactica este tergiversarea. Privind legea si functionarea sistemului, el realizeaza ca posibilitatea de a tergiversa este identica cu cea de a evita plata impozitelor datorate statului: in mod legal, combinand „creativ” si beneficiind de toate mijloacele legale, si in mod ilegal, prin diverse cai si mijloace.
In primul rand, in termen de cinci zile de la primirea copiei cererii formulate de creditor debitorul poate sa conteste ca ar fi in incetare de plati, judecatorul-sindic avand obligatia sa ii comunice o copie a acestei cereri. Daca judecatorul sindic stabileste ca debitorul este in incetare de plati, ii va respinge contestatia si va deschide procedura printr-o sentinta.
In continuare, debitorul va trebui sa depuna la dosarul cauzei actele necesare (bilantul si copiile registrelor contabile, lista tuturor bunurilor detinute, lista tuturor creditorilor etc.) in termen de zece zile de la deschiderea procedurii. Nerespectarea fara motive intemeiate a acestei obligatii se sanctioneaza cu amenda civila de 200.000 lei pe zi de intarziere, amenda care va fi imputata persoanelor care il reprezinta legal pe debitor. Chiar daca cuantumul amenzii se va modifica periodic, prin hotarare a Guvernului, in functie de indicele inflatiei, este de discutat daca suma de aproximativ 6.000.000 lei lunar este un argument imbatabil in lupta de convingere a reprezentantilor debitorului sa trimita actele.

Toate hotararile
sunt atacabile

Articolul 10 al legii stabileste principalele atributii ale judecatorului-sindic:
l darea hotararilor de deschidere si de inchidere a procedurii;
l judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;
l desemnarea prin hotarare a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora, controlul activitatii si inlocuirea lor, judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de administrator sau de lichidator, solutionarea obiectiilor la rapoartele semestriale si la cel final, ale administratorului sau ale lichidatorului.
Judecatorul-sindic judeca, de asemenea, cererile de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea. El confirma planul de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori si poate hotari continuarea activitatii debitorului, in caz de reorganizare.
Potrivit aceluiasi articol, judecatorul-sindic judeca si actiunile introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive; prin acestea, se urmareste anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Toate hotararile date de judecatorul-sindic, in baza art. 10, pot fi atacate cu recurs, ce va fi solutionat de Curtea de apel. Chiar daca recursul va fi judecat in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului la Curtea de apel si chiar daca legea arata ca executarea hotararilor judecatorului-sindic nu va putea fi suspendata de instanta de recurs pe perioada solutionarii recursului, in practica se asteapta in mod frecvent solutionarea acestuia pentru punerea in executare a unor astfel de hotarari. Mai ales ca trebuie asteptat, nu-i asa?, doar 30 de zile.
Asadar, debitorul poate astfel sa formuleze contestatii, recursuri, cereri. O utilizare perseverenta si bine orchestrata a tuturor acestor mijloace oferite de lege conduce la prelungirea procedurii atat cat ii pare convenabil acestuia.
Se spune ca falimentele au rol curativ intr-o economie, iar numarul falimentelor inregistrate in Japonia, in ultimii zece ani, pare sa confirme acest fapt. De aceea, in unele situatii, este dificil de inteles de ce debitorii isi consuma ani din viata si energie luptand pentru o cauza pierduta, prelungind fara rost agonia si zambindu-le creditorilor cu superioritate.r
Reforma a fost accelerata in 1999. Urmatoarea accelerare, in 2236. Pana atunci, poate avem noroc si ne dispar toti creditorii. tr
r