Timp de trei ani, Directia de Administrare a Monopolului de Stat (DAMS) din Ministerul Finantelor (MF) s-a straduit, impreuna cu ministerele de resort, sa elaboreze normele care ar fi trebuit formulate in 90 de zile. Acum, cand acestea sunt gata, se pare ca nu mai folosesc nimanui. Vorba proverbului: "Boala lunga, moarte sigura". De ce problema s-a rezolvat atat de greu? "In sase luni , nu ne-am inteles cu Ministerul Agriculturii asupra definitiei alcoolului. Tuica si bauturile spirtoase intra i
Timp de trei ani, Directia de Administrare a Monopolului de Stat (DAMS) din Ministerul Finantelor (MF) s-a straduit, impreuna cu ministerele de resort, sa elaboreze normele care ar fi trebuit formulate in 90 de zile. Acum, cand acestea sunt gata, se pare ca nu mai folosesc nimanui. Vorba proverbului: „Boala lunga, moarte sigura”. De ce problema s-a rezolvat atat de greu? „In sase luni , nu ne-am inteles cu Ministerul Agriculturii asupra definitiei alcoolului. Tuica si bauturile spirtoase intra in aceasta categorie sau nu? Dupa ce ajungeam la o intelegere cu un minister, un altul propunea modificari. Si dupa ce reuseam sa strangem toate semnaturile, se schimba ministrul nostru si o luam de la capat”, ne-a declarat dna directoare Elena Ianda, de la DAMS. Pana in 1997, nu s-a intamplat nimic, pentru ca Departamentul Preturi din MF – care a lucrat la lege – s-a transformat in Oficiul Concurentei.
Prin HG nr. 447/1997, activitatea de administrare a monopolurilor a fost incredintata unei directii de specialitate. Aceasta a propus modificarea legii. De ce? Pentru ca monopolul de stat presupune ca activitatea respectiva este desfasurata numai de stat, si nu de un numar – teoretic, limitat, practic, nu – de agenti economici care indeplineau pe hartie anumite conditii, neverificate de minister. Firma prezenta niste documente, MF elibera o licenta si beneficiarul platea o suma simbolica, denumita tarif. Insa tariful reprezinta contravaloarea unui serviciu prestat. Or, pentru o hartie, nu se putea cere o suma considerabila, care sa sporeasca veniturile la buget.
Pe de alta parte, tariful ar fi trebuit justificat Oficiului Concurentei. Acesta a semnat bucuros nota de fundamentare a ordonantei, pentru ca era nevoit, in fiecare an, sa dea explicatii Uniunii Europene de ce in Romania exista o lege a monopolului, care este in fapt o lege de autorizare a unor activitati. Articolul 63 din acordul cu Uniunea Europeana precizeaza: „Se va ajusta progresiv orice monopol cu caracter comercial si se va asigura, pana la sfarsitul celui de-al cincilea an de la intrarea in vigoare a acordului, ca intre cetatenii romani si cei ai altor tari nu vor exista discriminari referitoare la conditiile in care se comercializeaza marfurile”.
Justificarea MF pentru abrogarea acestei legi este ca domeniile respective erau deja reglementate. In ceea ce priveste timbrele fiscale, care constituiau monopol de stat prin legea respectiva, Elena Ianda a declarat: „Departamentul de politici fiscale din MF ar fi trebuit sa vina la noi sa ii dam licenta, si tot MF sa plateasca MF un tarif”. Pentru cele postale, exista Legea nr. 83/1996, care prevede clar ca „in exercitarea atributiilor sale, Regia Autonoma Posta Romana are dreptul exclusiv de a emite, de a pune si de a retrage din circulatie timbre si efecte postale”.
Productia si comercializarea de stupefiante este interzisa prin Legea nr. 73/1969. Deci nu ar fi fost posibil – intrucat era ilegal – ca unui agent economic sa i se acorde licenta pentru asa ceva. Activitatea de productie a medicamentelor care contin stupefiante se autorizeaza de catre Directia Farmaceutica din Ministerul Sanatatii.
Ordonanta nu a fost trimisa la Monitorul Oficial
Includerea activitatilor legate de exploatarea si prelucrarea metalelor si pietrelor pretioase in regim de monopol contravine Directivei Europene nr. 6 a Organizatiei Mondiale a Comertului, cu privire la liberalizarea regimului metalelor pretioase.
Activitatea de organizare a jocurilor de noroc este reglementata de Ordonanta nr. 69/1998, iar in prezent este aprobata si in curs de aparitie o hotarare de guvern privind conditiile de autorizare si exploatare a jocurilor de noroc.
Fabricarea si comercializarea armelor, munitiilor si explozibililor este reglementata de Ordonanta nr. 31/ 1994 privind importul si exportul de produse strategice, Legea nr. 126/ 1995 privind regimul materiilor explozive, HG nr. 679/1997 pentru aprobarea regimului armelor de foc si munitiilor si Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc si munitiilor. Pe langa acestea, Ministerul de Interne si Ministerul Apararii Nationale controleaza acest domeniu prin: Directia arme, explozibili, substante toxice din cadrul Inspectoratului General al Politiei; Directia Inzestrarii Armatei, Organismul militar de certificare, acreditare si supraveghere.
Cu toate acestea, Consiliul Legislativ a avizat negativ proiectul de lege privind aprobarea Ordonantei de urgenta nr. 23/1999, pe motiv ca: „Masura abrogarii integrale a legii monopolului este prematura si creeaza un vid legislativ, deoarece nu sunt acoperite cu reglementari specifice toate domeniile care constituie monopol de stat, asa cum este cazul armelor, munitiilor si explozibililor sau producerea si comercializarea de stupefiante si medicamente care contin stupefiante”.
La randul sau, MF afirma ca nu ar avea posibilitatea de a pastra secretul datelor si al documentelor necesare licentierii acestor activitati, iar in cazul in care ar face-o, costurile ar depasi cu mult nivelul tarifului perceput. De asemenea, o problema o reprezinta si faptul ca licenta ar trebui acordata la inceputul anului, pentru o anumita cantitate, si platita tot atunci. Dar cum nu exista o lege a contractelor, prin care firmele sa fie obligate sa incheie contracte cu un an inainte, nici o unitate nu poate sti ce comenzi va avea. Deci nu poate plati licenta pentru o cantitate necunoscuta.
Activitatea de producere si comercializare a alcoolului, bauturilor spirtoase, tutunului si produselor din tutun este reglementata de controversata Ordonanta nr. 50/1998 si de Ordonanta nr. 1/1999. „Ar fi o situatie de-a dreptul hilara sa fie respinsa Ordonanta nr. 3, caci ar trebui sa dam drumul la norme. Ar insemna sa vina toti producatorii si comerciantii de alcool sa le mai dam inca o licenta, dupa ce tot noi le-am dat una”, sustine Elena Ianda.
Singura problema neridicata nici de cei pro, nici de cei contra abrogarii este una pur legala. Teoretic, o ordonanta de urgenta – care cere conditii speciale – nu are puterea de a abroga o lege organica – cum este cazul de fata. Are puterea doar sa o modifice sau sa o completeze.
Mai mult, ordonanta prevede ca legea sa fie abrogata retroactiv, de la 1 ianuarie 1999, fapt care contrazice articolul 15, aliniatul 2 din Constitutie, care spune ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale”. Pe deasupra, o ordonanta nu poate intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial – la care nici macar nu a fost trimisa – si, in acelasi timp, de la 1 ianuarie 1999. De aproape o luna, ordonanta se afla in discutia Biroului Permanent al Camerei Deputatilor.
„Si cu legea cum ramane?”, se intreaba, probabil, orice intreprinzator normal. Ramane cum am stabilit…