Domeniul de aplicare şi intrarea în vigoare
Legea nr. 151/2015 („Legea insolvenţei”) se aplică debitorului, persoană fizică, ale cărui obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi1 şi care:
| • | are domiciliul/reședința/reședința obișnuită în România de cel puțin 6 luni anterior depunerii cererii în România pentru deschiderea procedurii insolvenței; |
| • | este în stare de insolvență2 și nu există o probabilitate rezonabilă de executare a obligațiilor (astfel cum au fost contractate) în maxim 12 luni, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil, stabilit de către comisia de insolvență pe baza unor criterii generale, prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Legii insolvenţei; |
| • | cuantumul total al obligațiilor scadente ale debitorului este cel puțin egal cu valoarea-prag de 15 salarii minime pe economie. |
Legea insolvenţei va intra în vigoare la 1 ianuarie 2018.
| ❖ | Transmiterea calității de creditor în procedura insolvenței. Condiții |
Calitatea de creditor se poate transmite în procedura insolvenței persoanelor fizice pe cale convențională sau legală.
În ceea ce priveşte calitatea de debitor, aceasta se poate transmite ca urmare a decesului debitorului, doar în condiţiile impuse de lege şi, în mod diferit, în funcție de următoarele patru situații:
| a) | Debitorul a decedat înainte de deschiderea procedurii de insolvență (formulează o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă, dar înainte de soluţionarea sa acesta decedează), caz în care comisia de insolvență emite o decizie prin care se desesizează de cerere, iar instanța ia act de decesul debitorului și dispune închiderea dosarului prin hotărâre definitivă; |
| b) | Debitorul a decedat după aprobarea sau confirmarea unui plan de rambursare a datoriilor, caz în care moștenitorii legali și legatarii cu titlu universal pot continua executarea planului de rambursare, în măsura în care toți creditorii sunt de acord. În acest caz moştenitorii sunt ţinuţi de obligaţiile asumate de către debitorul defunct prin planul de rambursare a datoriilor; |
| c) | Debitorul a decedat după deschiderea procedurii judiciare de insolvență de lichidare. În acest caz, ulterior luării la cunoștință de faptul că debitorul a decedat, instanța notifică creditorii solicitând acestora să își exprime opțiunea cu privire la continuarea procedurii, în termen de 30 de zile de la notificare. În măsura în care toți creditorii își exprimă acordul, procedura continuă cu moștenitorii; |
| d) | Debitorul a decedat în cursul procedurii simplificate de insolvență, caz în care comisia de insolvență, de îndată ce ia cunoștință de faptul că a intervenit decesul debitorului, emite o decizie de încetare a aplicării procedurii simplificate de insolvență. |
| ❖ | Procedurile de insolvență. Organele care aplică procedurile de insolvență |
| 1. | Procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor |
În cadrul acestei proceduri, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă se depune de către debitor la comisia de insolvenţă competentă.
Competenţa de soluţionare a cererii aparţine comisiei în a cărei circumscripție și-a avut debitorul domiciliul/reședința/reședința obișnuită cel puțin 6 luni înaintea depunerii cererii de deschidere a procedurii.
Mai departe, comisia de insolvenţă va rămâne competentă să deruleze procedura, indiferent de schimbările ulterioare de domiciliu/reşedinţă/reşedinţă obişnuită a debitorului.
Mai mult, în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, comisia este sprijinită de către un administrator al procedurii, desemnat de comisie dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.
Important de precizat este faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi formulată şi de către ambii soţi, caz în care procedura va fi comună acestora, fiind elaborat un singur plan de rambursare sau, după caz, două planuri de rambursare corelate. La data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se suspendă provizoriu, de drept, toate procedurile de executare silită pornite împotriva averii debitorului.
Planul de rambursare a datoriilor
Planul de rambursare a datoriilor poate fi elaborat de către debitor împreună cu administratorul procedurii, în termen de 30 zile de la notificarea creditorilor cu privire la tabelul definitiv al creanțelor. Acesta nu poate depăși 5 ani ca durată de executare, durată ce poate fi prelungită cu cel mult 12 luni, în cazul în care o atare posibilitate se prevede expres prin plan.
Planul astfel elaborat, însoţit de o evaluare întocmită de către comisia de insolvenţă cu privire la fezabilitatea acestuia, se notifică tuturor creditorilor cunoscuţi.
Aprobarea acestuia se realizează prin vot favorabil al creditorilor reprezentând minim 55% din valoarea totală a creanțelor și 30% din valoarea creanțelor cu cauze de preferință. Creditorii notificați, care nu au votat, sunt considerați a-și exprima votul în sens favorabil adoptării planului de rambursare.
Dacă planul este aprobat, comisia de insolvenţă constată prin decizie3 deschiderea procedurii pe bază de plan de rambursare, deschidere ce se înscrie în registrele de publicitate mobiliară/imobiliară.
Dacă planul nu este aprobat, administratorul procedurii consemnează în proces-verbal opinia sa cu privire la motivele neaprobării planului, la caracterul echitabil față de creditori al măsurilor propuse în plan, la fezabilitatea măsurilor propuse.
Locuința familiei
Prin planul de rambursare a datoriilor, administratorul procedurii poate dispune măsuri privind locuința familiei. Dacă prin planul de rambursare se stabilește valorificarea locuinței familiei, atunci debitorul poate rămâne în imobil până la valorificare, dar nu mai mult de 6 luni de la data prevăzută în plan pentru valorificare.
În situaţia în care modalitatea de valorifare este darea în plată, înainte de expirarea celor 6 luni de la data prevăzută în plan pentru valorificare, debitorul poate rămâne în imobil până la împlinirea acestui termen cu plata unei chirii al cărei cuantum îl va stabili comisia de insolvență.
Dacă valorificarea intervine înainte de expirarea termenului de 6 luni, debitorul poate rămâne în imobil cu plata unei chirii.
| 2. | Procedura judiciară de insolvenţă prin lichidarea activelor debitorului |
Procedura judiciară de insolvență prin lichidarea activelor debitorului se deschide de către instanţa judecătorească competentă:
| a) | la cererea debitorului aflat în insolvenţă, dacă: (1) situaţia sa financiară este iremediabil compromisă; (2) cererea sa de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare a datoriilor a fost respinsă de comisia de insolvenţă, cu propunerea de deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; (3) niciun plan de rambursare nu a fost aprobat sau confirmat de către instanţa de judecată; (4) planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive neimputabile debitorului; |
| b) | la cererea oricăruia dintre creditori, dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive ce nu pot fi imputate debitorului; |
| c) | la cererea tuturor creditorilor, dacă planul nu a fost adus la îndeplinire din motive imputabile debitorului. |
Cererile/acţiunile din procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, contestaţiile împotriva deciziilor comisiei de insolvenţă prevăzute de prezenta lege şi cererile de eliberare de datorii4 sunt soluţionate de către instanţa de judecată.
Efectele deschiderii procedurii judiciare de insolvență prin lichidarea activelor sunt:
| a) | ridicarea dreptului de dispoziție a debitorului asupra bunurilor sale; |
| b) | suspendarea de drept a executărilor silite individuale pornite împotriva averii debitorului (asemănare cu insolvența persoanei juridice), până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii, sau până la închiderea procedurii, dispusă în condiţiile art. 64 alin. (2) al Legii insolvenţei; |
| c) | suspendarea prescripţiei dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanţelor acestora împotriva averii debitorului până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii, sau până la închiderea procedurii, dispusă în condiţiile art. 64 alin. (2) al Legii insolvenţei; |
Suspendarea nu profită codebitorilor și/sau terților garanți, măsurile de executare silită urmându-și cursul în privința acestora din urmă.
Ca regulă, deschiderea procedurii la cererea debitorului, respectiv a oricăruia dintre creditori duce la suspendarea de drept a dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor accesorii ale obligaţiei de plată, până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii.
Ca o primă excepție, creanţele care beneficiază de cauze de preferinţă vor genera alte dobânzi şi alte accesorii, conform actelor din care rezultă creanţa, în limita valorii bunului grevat de cauza de preferinţă.
O a doua excepție este aceea că suspendarea curgerii dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere nu operează în situația închiderii procedurii din cauza acțiunilor debitorului, realizate în frauda creditorilor.
| 3. | Obligații și interdicții ale debitorului ulterior închiderii procedurii insolvenței |
Este de remarcat că, ulterior închiderii procedurii de insolvență a persoanei fizice, debitorul se regăsește în situația de nu putea exercita anumite drepturi pe deplin, respectiv de a avea anumite obligații. Astfel, conform legii analizate, debitorul este ţinut să vireze în contul de lichidare suma reprezentând proporţia din veniturile urmăribile afectată plăţii pasivului, să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea veniturilor suplimentare şi să vireze în contul de lichidare cel puţin 40% din orice venit suplimentar ce depăşeşte salariul minim pe economie, să comunice, trimestrial, o situaţie cu privire la viramentele efectuate și, desigur, să depună toată diligența în vederea îmbunătățirii situației sale economice și să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la dobândirea, cu orice titlu, inclusiv din moşteniri sau donaţii, de bunuri sau servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe economie.
În ceea ce privește interdicțiile debitorului, Legea insolvenţei prevede expres că acesta nu poate contracta noi împrumuturi, cu excepţia celor necesare pentru rezolvarea unei situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreţinerea sa, caz în care este necesar avizul prealabil al comisiei de insolvenţă, nu poate face donaţii, nu poate refuza donaţii şi nu poate renunţa la moşteniri.
1 Profesioniștii sunt cei care exercită, în mod sistematic, o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă această activitate are ori nu un scop lucrativ.
2 Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Prezumţia este relativă. – art. 3 pct. 12 din Legea nr. 151/2015.
3 Decizia de deschidere a procedurii este atacabilă cu contestație în 7 zile de la data comunicării, de către creditorii care au votat împotrivă. Contestația suspendă decizia, așadar sentința nu este executorie și se poate ataca cu apel în 7 zile de la comunicare, la tribunalul competent.
4 În cazul debitorului ce a fost supus unei proceduri de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau unei proceduri simplificate de insolvenţă, în termen de 60 de zile de la emiterea deciziei de închidere a procedurii, debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale.
 |
||
|
Senior Partner |
Associate |
|
