Cu toate acestea, banii din vecini, la aceeași valoare nominală, le puteau cumpăra mai puține decât cei din prezent. Totuși, oamenii fugeau pe capete să munceacă pentru 10 bani cu putere scăzută de cumpărare în loc să  rămână la cei 8 bani actuali care ofereau un nivel de trai mai ridicat.

Acesta este motivul pentru care ar trebui să ne temem de actualul proiect al salarizării unitare din România. Fără îndoială, această lege este necesară. Există enorm de multe situați în care își fac locul discrepanțe de-a dreptul absurde. Nemaipunând la socoteală exemplul clasic cu doctorii care pleacă din țară pentru că sunt extrem de prost plătiți. Totuși, adevărata noastră problemă nu este teoria, ci punerea acesteia în practică. Există nenumărate exemple de situații demne de un roman scris de Kafka, plecând de la administrațiile financiare teritoriale și terminând cu instituții ale statului precum BNR sau ASF, unde privilegiile celor de acolo îi fac invidioși pe omologii lor din țări cu mult mai dezvolate.

Este bine că se micșorează discrepanța dintre cel mai mic și cel mai mare salariu. Propunerea este ca aceasta să scadă de la 15 la 12. (Ceea ce este și în continuare mult prea mult.) Studiile arată că există o legătură directă între aceast raport dintre cel mai mic și cel mai mare salariu și nivelul de trai. Concret, cu cât raportul este mai mic, cu atât economia țării respective este mai prosperă. Dar mai există o legătură directă și fără de care nu se poate, pe care actualul guvern nu pare să o ia în considerație. Este vorba despre cea dintre nivelul salarial și productivitatea muncii. Niciun salariu mare nu poate fi menținut decât dacă munca prestată pentru acesta justifică suma. Altfel, altcineva trebuie să plătească pentru surplusul respectiv, ceea ce nu se poate întâmpla pe termen lung nici măcar sub amenințarea forței. De aceea a și apărut pe timpul lui Ceaușescu celebra zicală: „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Altfel spus, orice sistem care nu este pus pe baze sănătoase și echitabile este sortit eșecului.

În concluzie, actualul proiect de lege a salarizării unitare are mari șanse să nu fie decât un nou exemplu de gargară politicianistă și de păcăleala electoratului debil. Și nici măcar nu am adus în discuție faptul că mai mult de jumătate din salariați sunt cei din domeniul privat, care nu se vor putea bucura de „dărnicia” lui Dragnea & Co., ba chiar se vor trezi cu biciul pe ei ca să suporte pagubele provocate de excesele de generozitate ale guvernului. 

CLAUDIU ȘERBAN

director editorial Capital