O nouă şi substanţială modificare a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale a fost promulgată prin lege în data de 27 noiembrie 2006 (Legea nr. 441/2006).

O parte din modificările iniţiate au fost deja reflectate în presă, dar efectul acestora abia urmează să se vadă în perioada următoare. Legea  modifică, de asemenea, şi Legea nr. 26/ 1990 privind registrul comerţului şi va intra în vigoare, cu unele excepţii, la data de 1 decembrie 2006.
Nu numai societăţile pe acţiuni sunt vizate prin aceste modificări şi completări, deşi, este adevărat, o bună parte din actul normativ le este dedicată.
Există la fel de bine prevederi generale, aplicabile tuturor categoriilor de societăţi şi există şi referiri exprese la societăţile cu răspundere limitată (SRL-uri) şi chiar la microîntreprinderi sau firme mici, definite ca atare prin Legea nr. 346/2004.

Iată câteva din noile prevederi aplicabile SRL-urilor (şi altor categorii de societăţi comerciale, după caz):

1. SRL-urile sunt obligate să verse integral, la data constituirii, capitalul social subscris, conform art.91 (nou introdus în lege);

2. Prin modificarea art.17 alin.(2), la acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
> Imobilul, prin structura lui, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite;
> Cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre societăţi;
> Dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăţii.

3. În scopul înregistrării societăţii la registrul comerţului, cererea de înmatriculare va fi însoţită şi de alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în vederea constituirii (prevedere introdusă printr-un nouă literă la art.36 alin.(2)).

4. Prin modificarea art.67 alin.(2), dividendele se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiilor financiare anuale. În cazul depăşirii acestui termen, societatea datorează daune-interese pentru perioada de întârziere la nivelul dobânzii legale (dacă nu cumva s-a stabilit – prin actul constitutiv sau prin hotărârea de aprobare a situaţiilor financiare – o dobândă mai mare). Amintim cu această ocazie faptul că regimul dobânzii legale este reglementat prin OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.

5. Conform formei modificate a art. 74, în orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect şi alte documente întrebuinţate în comerţ, emanând de la o societate, trebuie să se menţioneze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerţului şi codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislaţia din domeniu. Suplimentar, SRL-urile vor preciza şi capitalul social. În cazul în care societatea deţine pagină de internet proprie, va publica informaţiile de mai sus şi pe pagina de internet. În cazul în care documentele mai sus menţionate sunt emise de către o sucursală, ele vor cuprinde şi numărul acesteia de întregistrare şi oficiul registrului comerţului la care s-a făcut înregistrarea. Încălcarea acestor prevederi reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 2.500 şi 5.000 de lei.

6. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al unui SRL al cărei asociat unic este, cu excepţia situaţiei în care are calitatea de administrator unic sau membru al consiliului de administraţie (prevedere care se regăseşte la art. 1.961 alin.(3), nou introdus). Prin această reglementare legiuitorul în nici un caz nu clarifică o situaţie ci o complică mai tare. Astfel, în timp ce există o acceptare tacită a faptului că asociatul unic nu poate avea calitate de salariat în cazul în care este şi adminstrator unic, prin noile prevederi, incompatibilitatea se manifestă şi în cazul în care există un consiliu de administraţie, iar răspunderile administratorilor (în special în ceea ce priveşte angajarea personalului) sunt clar delimitate.

7. Prin abrogarea art. 236, nu mai este posibilă dizolvarea fără lichidare în cazul unui SRL cu asociat unic.

8. Referitor la răspunderea asociaţilor, art. 2.521 – nou introdus – prevede printre altele că asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii, răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale acesteia.

9. Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii care se împrumută sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma fiind peste limita prevăzută de art. 1.441, sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii (limita este de 5.000 de euro, aplicabilă valorii exigibile cumulate a operaţiunilor precizate mai sus).

10. În cazul în care fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive sau care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară ori contrarii celor rezultate din aceasta, acesta va fi pedepsit cu închisoare de la 2 la 8 ani.
Încheiem prin a spune că, în conformitate cu art.III din Legea nr. 441/2006, de la 1 ianuarie 2007 situaţiile financiare prevăzute de art. 185 alin.(1) din Legea nr. 31/1990 se vor depune numai la registrul comerţului. Amintim că art. 185 alin(1) prevede faptul că situaţiile financiare trebuie depuse atât la registrul comerţului, cât şi la Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991. Cu alte cuvinte, se pare că spunem adio bilanţurilor depuse la administraţia financiară, iar Ministerul Finanţelor va trebui, asemenea altor persoane interesate, să-şi ia informaţiile de care are nevoie de la registrul comerţului. 

Comentarii la prevederile art. 1.961 din Legea nr. 31/1990

Constituţional, nu se poate pune în discuţie o retroactivitate a legii, însă în maniera în care este formulat textul, se poate deduce că acesta va afecta contractele de muncă existente ale administratorilor din cadrul societăţilor unipersonale.
Pe fondul legal existent, trebuie determinat temeiul şi, mai ales, procedura încetării specifice a contractului individual de muncă (CIM). Dacă o asemenea cale specifică nu a fost reglementată, rămâne că se vor aplica dispoziţiile de drept comun, cuprinse în Codul muncii. Potrivit acestora, încetarea poate avea loc de drept, prin acordul părţilor sau la iniţiativa unei părţi.

Despre o încetare de drept nu poate fi vorba în prezenţa unui text neexplicit. De asemenea, este posibil să nu existe niciun acord al părţilor, pentru că salariatul nu va dori să înceteze raporturile de muncă sau, de ce nu?, poate chiar angajatorul va dori în continuare să beneficieze de serviciile salariatului în cauză, fără a i se putea impune un alt salariat. Astfel, nu putem concluziona că un acord ar fi posibil pentru a aplica textul legii. Rămâne varianta iniţiativei unilaterale a unei părţi si aici avem fie posibilitatea ca angajatorul să dispună concedierea, fie salariatul să demisioneze. Dincolo de argumentele de care am făcut uz la analiza acordului ca modalitate de încetare a CIM, care se reiterează din perspectiva salariatului, în cazul angajatorului, există restricţii şi condiţionări multiple pentru a putea produce unilateral încetarea CIM. De aceea, şi soluţia unilaterală iese din calcul.
Valeriu Zanfir, jurist