La aceeaşi dată a fost supusă opiniei publice şi varianta rescrisă a Codului de Procedură Fiscală, ca un răspuns adresat solicitărilor venite din partea mediului de afaceri. Pe lângă o reaşezare propriu-zisă, textele cuprind numeroase măsuri importante, de natură să creeze un cadrul fiscal propice dezvoltării agenţilor economici în România. E drept, nu toate măsurile propuse de mediul de afaceri se regăsesc în forma actuală a proiectelor legislative menţionate, însă publicarea acestora reprezintă un semnal clar că vocea contribuabililor începe să fie ascultată.

Taxarea la sânge a premiilor obţinute din participările la competiţii sportive

Dintre amendamentele propuse este de remarcat un articol nou din cadrul titlului dedicat impozitului pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi, care reglementează reţinerea impozitului din veniturile obţinute din România de persoane rezidente într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri din activităţi desfăşurate de artişti şi sportivi.

Într-o vară aflată sub zodia sportului, un aspect tot mai des amintit este cel al impozitului datorat pentru premiile acordate sportivilor. Mai mult, în cazul performanţelor înregistrate de sportivii români se vorbeşte de „jaful“ la care aceştia sunt supuşi în ţările organizatoare, care reţin procente semnificative din valoarea premiilor încasate. Analizând mai departe de titlurile de presă, ne putem da lesne seama că nu este vorba despre nici un „jaf“, mecanismul de impozitare fiind reglementat de legislaţia țării organizatoare sau prin tratatele de evitare a dublei impuneri semnate de ţara gazdă cu patria de origine a sportivilor participanţi.

Probabil cu gândul la organizarea unor astfel de evenimente în viitor, România se aliniază acestui model, fiind propuse spre implementare prevederi ce definesc clar obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii la bugetul de stat a impozitului aferent premiilor obţinute în România de sportivi şi artişti.

Concret, astfel de venituri obţinute de persoane rezidente într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri se impozitează cu o cotă 16% aplicată asupra veniturilor brute, obligaţia de reţinere, de plată şi de ordin declarativ revenind organizatorului evenimentului artistic/sportiv. În cazul în care acesta nu este la rându-i rezident român, obligaţiile menţionate revin artistului de spectacol sau sportivului, direct sau prin împuternicit.

Proiectul de lege nu omite cazul persoanelor juridice care obţin venituri din activităţi desfăşurate în România de artişti sau sportivi, acestea având posibilitatea să opteze pentru declararea şi plata impozitului pe profit în România aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite de titlul dedicat impozitului pe profit. De o prevedere similară beneficiază şi persoanele fizice nerezidente care realizează venituri din activităţile artistice şi sportive, inclusiv veniturile legate direct sau indirect de aceste activităţi, indiferent dacă acestea sunt plătite direct artistului/sportivului sau unei părţi care acţionează în numele acestuia. Conform prevederilor noului articol, beneficiarii de venit pot opta pentru stabilirea impozitului potrivit legislaţiei româneşti în materie de impozit pe venit. Dacă această opţiune este exercitată, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice sunt scutite de la plata impozitului pe veniturile nerezidenţilor.

Suplimentar, se stabileşte obligaţia organizatorului de evenimente artistice sau sportive de a informa autoritatea fiscală pe raza căruia se desfăşoară evenimentul cu privire la organizarea acestuia, cu cel puţin 3 luni înainte de data programată. În formularul de notificare, organizatorul menţionează dacă artiştii/sportivii participanţi optează pentru impozitarea veniturilor conform altor titluri ale Codului Fiscal (de exemplu, impozit pe profit în cazul persoanelor juridice şi impozit pe venit în cazul persoanelor fizice).

Contestarea în instanţă a deciziei de impunere aferentă unui raport de inspecţie fiscală

În paralel, pe lângă măsurile orientate către acomodarea noilor prevederi ale Codului Fiscal, proiectul Codului de Procedură Fiscală adresează şi probleme mai vechi, semnalate adesea de contribuabilii aflaţi în impas procedural. Una dintre aceste măsuri acordă contribuabililor posibilitatea promovării unei căi de atac în situaţia nesoluţionării contestaţiei privind decizia de impunere aferentă unui raport de inspecţie fiscală în termen de 6 luni de la data depunerii acesteia în atenţia autorităţilor fiscale competente. În acest caz, contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă pentru anularea actului. De menţionat este că cererea adresată instanţei nu are ca efect încetarea procedurii de soluţionare a contestaţiei.

Până la adoptarea acestei măsuri, contribuabilii care contestau decizia de impunere aferentă unui raport de inspecţie fiscală erau condiţionaţi în practică de primirea unui răspuns la contestaţie pentru a se putea adresa instanţei. Cum practica ne arată că termenul de 45 de zile pentru primirea unui astfel de răspuns este de regulă depăşit, prin această măsură propusă pare că se acceptă implicit o derogare de la termenul prevăzut pentru soluţionarea contestaţiilor şi totodată se acordă o extindere de termen pentru autorităţi, fără să fie îngrădită pe termen nedefinit libertatea contribuabilului de a contesta în instanţă actele administrativ fiscale care îl vizează.

Deşi nu putem contesta beneficiul introducerii unei astfel de măsuri, pe de altă parte nu este exclus ca tocmai o astfel de măsură să conducă la accentuarea lipsei de reacţie din partea autorităţilor fiscale.

În concluzie, aceste două măsuri prezentate se înscriu în registrul modificărilor propuse, în sensul în care pe lângă reaşezarea prevederilor existente se urmăreşte o îndreptare a scăpărilor legislative asumate în timp şi nicidecum o revoluţionare a legislaţiei fiscale în România.
 


Alexandru Mănucu, Tax Senior Consultant, Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax