Deși o nouă variantă consolidată a Liniilor directoare în materie de prețuri de transfer nu va fi publicată mai devreme de 2017, autoritătile fiscale au început deja să utilizeze materialele emise în abordarea diverselor spețe. Noua abordare va impune grupurilor multinaționale să își revizuiască analiza funcţională cu scopul de a asigura faptul că alocarea veniturilor operaționale sunt atribuite activităţilor economice care le-au generat. Mai mult decât atât, un element de noutate este acela că deținerea legală a unui activ intangibil nu mai este suficientă pentru a genera un venit semnificativ atât timp cât respectiva entitate nu desfăşoară și alte activităţi economice semnificative în legătură cu respectivul activ intangibil. Următoarea acțiune care va produce efecte este raportarea de tip country-by-country, descrisă în Acțiunea 13.  Aceasta prevede un model fix de raportare, precum și recomandări clare de utilizare. Statele companiilor mamă au fost de acord cu implementarea, astfel încât alte ţări să beneficieze de informații adiționale cu privire la estimarea riscurilor, cu condiția existenței unui tratat de evitare a dublei impuneri sau a unui acord cu privire la schimbul de informații cu statul unde se află compania mamă sau dacă acestea au semnat Convenția privind Asistentă Administrativă reciprocă în materie fiscală. 

Noi reglementări din 2016

Este de așteptat că noile reglementări cu privire la raportarea de tip country-by-country să fie implementate în anul fiscal, începând după 1 ianuarie 2016. Până în 2020 când se va face o revizuire a acestor reglementări, raportarea de tip country-by-country se aplică doar grupurilor multinaționale cu venituri anuale consolidate de peste 750 milioane euro. Anumite organizații non-guvernamentale pot reclama faptul că nu toate ţările în curs de dezvoltare vor avea acces la informații. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că există 127 de ţări membre ale Forumului mondial pentru transparenţă și schimb de informații în scopuri fiscale și peste 80 de state semnatare ale Convenției de Asistenţă Administrativă. Primul set de date ar trebui să fie livrat autorităţilor fiscale până la data de 31 decembrie 2017, urmând ca acestea să le distribuie la rândul lor până la data de 30 iunie 2018. Multinaționalele sunt ocupate, momentan, cu modificarea sistemelor, astfel încât acestea să poată colecta datele necesare.

Mai multă transparenţă

Tot pentru a crește transparența, este de așteptat implementarea schimbului de informații între autoritățile fiscale din state diferite cu privire la soluțiile fiscale anticipate pentru tranzacțiile transfrontaliere emise. Comisia Europeană deja a publicat o propunere a unei directive în acest sens, care ar urma să fie implementată începând din 1 ianuarie 2017. O altă acțiune care va avea efect în cel mai scurt timp face referire la ţările ce oferă facilităţi de taxare pentru drepturile de proprietate intelectuală. În viitor, aceste facilităţi ar putea fi acordate doar ţărilor în care s-a efectuat activitatea de cercetare și dezvoltare. Marea Britanie va trebui să își schimbe actuala reglementare în acest domeniu, până în iunie 2016 și să încheie actualul regim. Este de așteptat ca, după data de 31 decembrie 2015, transferul intra-grup de brevete să fie interzis. Există indicii că Germania, Irlanda și SUA vor introduce propriul regim de proprietate intelectuală compatibil cu BEPS. Modificări importante se anunță și cu privire la structurile în care sunt interpuse companii de holding în jurisdicții cu un sistem de impozitare favorabil. Mai exact, se urmărește eliminarea beneficiilor fiscale existențe în prezent la nivelul unui grup de societăți ca urmare a interpunerii unei companii de tip holding, fără a exista un scop economic, ci unul fiscal. De asemenea, pachetul de acțiuni, propune diverse recomandări privind limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânda aferentă finanțării intra-grup la nivelul unui procent cuprins între 10%-30% din EBITDA. 

 Limitarea s-ar aplica și plăților echivalente economic cu dobânda, spre exemplu, dobânda aferentă obligațiunilor sau dobânda noțională aferentă instrumentelor derivative sau de hedging. Cu privire la aceste măsuri, rămâne ca fiecare țară să decidă asupra implementării lor. Este de așteptat ca România să se alinieze cu recomandările Comisiei Europene în acest sens, după ce o parte din țările europene au implementat deja un sistem similar. Şi legislația privind sediul permanent este vizată de rapoartele OECD. Mai exact, se așteaptă ca tratatele de evitare a dublei impuneri să fie modificate pentru a se asigura că profitul, care provine dintr-o activitate de bază exercitată într-un stat, va fi impozabil în acel stat.

Structurile de comisionar sunt direct menționate, astfel că o societate care acționează ca intermediar în România pentru o altă societate nerezidentă din grup ar crea un sediu permanent al societății nerezidente, conducând la impozitarea cu 16% a profitului obținut de această din România. Pentru o implementare rapidă a acestei modificări la nivelul tuturor tratatelor de evitare a dublei impuneri se lucrează la un instrument multilateral care ar facilita modificarea simultană a acestora. România este și ea membră a grupului de lucru privind instrumentul multilateral și se dorește ca, până la sfârșitul anului 2016, acesta să fie ratificat de către state. În concluzie, se întrevăd numeroase modificări în legislația fiscală în următorii doi ani. Ideal ar fi ca acestea să fie cunoscute și înțelese, pentru a ne putea adapta la noile schimbări.

Ciprian Gavriliu, Director Servicii Fiscale Deloitte România

Ana Petrescu, Manager Servicii Fiscale Deloitte România