Meritul este, in mod incontestabil, al legiuitorului. De unde la inceput initiativa legiuitorului a fost una de organizare a comertului conform unor standarde, precum si una de protectie a consumatorului, ea a indus in timp preocupari de natura administrativa si fiscala din partea comerciantilor. Cand vorbim de initiativa, ne referim indeosebi la OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, care se completeaza cu alte doua acte normative: Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe profit, si Legea nr. 345/2002, privind TVA. Ne intereseaza, spre exemplu, sa stim daca si cum putem acorda bunuri gratuite clientilor.
Gratuitatile imbraca diverse forme. Poate fi vorba de mostre, de produse date gratuit o data cu atingerea unui anumit volum de vanzari, premii acordate in cadrul unor concursuri, prime de vanzare etc. Pentru inceput, intrebarea este daca gratuitatea reprezinta o reducere de 100% a pretului. Raspunsul este: depinde.
Nu se poate vorbi de o reducere de pret atunci cand scopul in care a fost achizitionat/fabricat un bun a fost acela de a fi dat cu titlu gratuit. Cheltuiala reprezentata de un astfel de bun va fi evidentiata, dupa caz, ca o cheltuiala de protocol sau cheltuiala de publicitate.
Mostrele reprezinta un caz aparte de bunuri acordate in mod gratuit. Conform Legii nr. 414/2002 „se includ in categoria cheltuielilor de reclama si publicitate si bunurile care se acorda in cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru incercarea produselor si demonstratii la punctele de vanzare”.
Cum se deduce fiscal valoarea mostrelor
Probabil ca va puneti aceeasi intrebare ca si noi: se pot da mostre numai in cadrul unor campanii publicitare? Acordarea de mostre este o practica uzuala in afaceri. Folosirea acestora in cadrul campaniilor publicitare reprezinta un aspect particular al acestei practici.
Pentru a deduce fiscal mostrele acordate in afara campaniilor publicitare va trebui sa le includem in „alte bunuri acordate cu scopul stimularii vanzarilor”. Poate parea ciudat sa ai doua rezolvari diferite pentru aceeasi problema, dar, nu-i asa?, rezultatul conteaza.
Daca in cazul mostrelor lucrurile par clare, nu acelasi lucru putem spune despre bunurile destinate initial comercializarii si care apoi sunt oferite gratuit clientilor. Logica simpla ne spune ca daca un bun se acorda gratuit, aceasta inseamna ca s-a acordat o reducere de 100% la pretul de vanzare (s-a facut o vanzare in pierdere).
Prinsi in capcana acestui rationament va fi cu atat mai usor sa ne pierdem in hatisul de prevederi ale OG nr. 99/2000. Astfel, urmand rationamentul initial, putem crede ca ne incadram in prevederile art. 19: „Este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 18 lit. a)-c), e)-i), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vanzare in pierdere, in sensul prezentei ordonante, se intelege orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare.”
Nerespectarea prevederilor de mai sus atrage dupa sine amenzi usturatoare.
Situatiile prevazute ca exceptii sunt urmatoarele: vanzari de lichidare; vanzari de soldare; vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica; vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale; vanzari ale produselor care intr-o perioada de trei luni de la aprovizionare nu au fost vandute; vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapida sau a caror conservare nu mai poate fi asigurata pana la limita termenului de valabilitate; vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel legal practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential; vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.
Exceptia la exceptie o reprezinta vanzarile promotionale, definite si ele de OG nr. 99/2000. Exceptia la exceptia de mai sus (vanzarile promotionale) sunt actiunile de promovare efectuate de producatori si actiunile de lansare de produse/ servicii noi pe piata.
Lipsurile legii obliga la interpretari
si uite cum, tocmai ajunsi la ce ne intereseaza, OG nr. 99/2000 se plictiseste si nu mai defineste actiunile de promovare. Retinem insa urmatoarele: aplicand regula exceptiei la exceptie, actiunile de promovare permit reducerea de pret sub nivelul costului; pentru a fi valabil ceea ce am spus mai sus, actiunile de promovare trebuie sa fie efectuate numai de catre producatori; actiunile de lansare de produse/servicii noi nu sunt actiuni de promovare, deoarece sunt enumerate distinct de acestea.
Luand ca baza aceeasi inepuizabila OG nr. 99/2000, actiunile de promovare pot fi loteriile publicitare si vanzarile cu prime. Dar, atentie! Nicaieri in OG nr. 99/2000 sau in HG nr. 333/2003, care aproba normele metodologice, nu veti gasi precizat expres acest lucru.
Exista insa si alte actiuni in cadrul carora se pot oferi bunuri gratuite: aniversarea a X ani de la infiintarea firmei, recompensarea anumitor clienti etc. Sunt ele actiuni de promovare in sensul OG nr. 99/2000? si daca nu sunt actiuni de promovare, ce sunt? si ce facem cu reducerea de pret?
Iata cum logica simpla ne poate duce intr-o fundatura. Semn ca e timpul si de alte abordari.
Oferirea de bunuri gratuite ar trebui vazuta ca o reducere de pret atunci cand este gandita ca atare. Ne referim la faptul ca atunci cand se practica o reducere de pret este ca si cum am oferi clientului posibilitatea de a cumpara un alt produs cu diferenta de bani. Sta in puterea comerciantului de a decide daca ofera o reducere de pret sau un produs gratuit. Ideea insa este aceeasi. si astfel intram sub incidenta OG nr. 99/2000.
Atentie insa: daca OG nr. 99/2000 ne permite sau nu sa facem ceva, Legea nr. 414/2002 este cea care permite deductibilitatea cheltuielilor prin incadrarea gratuitatilor in acea minunata categorie „alte bunuri acordate cu scopul stimularii vanzarilor”.
Atunci cand oferirea de bunuri gratuite nu este gandita ca o reducere de pret, trebuie gasita o alta varianta, si ce alta avem la indemana decat actiunile de publicitate? In acest caz va trebui doar sa dovediti ca bunurile oferite gratuit sunt destinate folosirii ca mostre sau stimularii vanzarilor. Astfel, deductibilitatea cheltuielii este asigurata si nici OG nr. 99/2000 nu-si mai baga coada.
Sa fie chiar atat de simplu? Ajunge oare o simpla hartie pe care sa scrie frumos „actiune de publicitate” sau, asa cum se spune de obicei „campanie publicitara”? Mai curand nu, daca este vorba de loteriile publicitare. Acest gen de actiuni de promovare sunt reglementate strict de legiuitor in OG nr. 99/2000, drept pentru care trebuie sa va pregatiti pentru mai multe hartii si mai multa alergatura. Ceea ce ne indreptateste sa spunem ca, intr-o masura mai mare sau mai mica, birocratia ne pandeste mereu. Nu ne ramane decat sa ne dezvoltam abilitatile, fie de a o evita, fie de a lupta cu ea.