Se vorbeste acum de privatizare sau de fuziunea cu o alta banca, fara sa existe prea multi clienti interesati de mana vestejitei doamne cu zestre imobiliara. Dar apusul Bancorex a mai spulberat un mit: nu s-a prabusit economia romaneasca daca fosta banca de comert exterior nu mai este ce a fost, asa cum prognozau multi prooroci de ocazie. Economia nationala merge prost oricum, cu sau fara Bancorex. Dar, cel putin, acum este sigur ca peste un an sau doi nu vor mai fi cheltuite alte mii de miliarde de lei de la buget pentru a fi acoperite nesfarsitele gauri negre din conturile acestei banci. Nimeni cu mintea intreaga n-ar trebui sa se bucure ca suntem mai saraci cu o banca, dar nici mentinerea cangrenei nu mai putea fi tolerata doar pe motive sentimentale.
Amurgul Bancorex trebuie sa-i puna pe ganduri pe directorii altor mastodonti din industrie, care isi inchipuie ca societatile conduse de ei vor supravietui doar pentru ca ar fi iluzorii simboluri ale economiei romanesti. Disparitia unui astfel de simbol este dureroasa si costisitoare, dar e de preferat unei nesfarsite irosiri de resurse. Asa cum toate cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit, tot la fel fisierele judecatoriilor se vor umple de numele unor societati „strategice”, „fara pereche”, „unic producator” etc. Cauzele deceselor sunt variate: de la un management prost sau disparitia unor piete, pana la greseli de politica economica ale guvernelor. Dar nici un mediu economic nu este intr-atat de toxic incat sa nu permita supravietuirea. Cei care fac deosebirea sunt doar oamenii care conduc respectivele companii. Economiile bazate pe capital si pe initiativa privata s-au dovedit a fi cele mai puternice, pentru ca acolo opereaza o permanenta selectie naturala. La fel ca in natura, speciile care nu se pot adapta dispar sau supravietuiesc doar la gradina zoologica. Dincolo de lacrimi si sentimente dubioase, economia romaneasca nu poate fi o imensa rezervatie naturala in care toate vietuitoarele sa-si primeasca tainul in locuri cunoscute. Pentru ca, pana la urma, trebuie sa fie cineva care sa produca nutretul si sa intretina rezervatia.