Monotonia din piata valutara a fost rupta brusc de iesirile fondurilor straine de investitii sau speculative
Primele semne privind situatia incerta in care se afla monedele din zona emergenta UE au aparut in urma cu mai bine de o luna. Atunci, cea mai afectata a fost lira turceasca, care pierdea peste 6%, leul “multumindu-se” cu doar 2,2%.
A urmat o perioada de consolidare, euro inghetand la pragul de 3,52 lei. Nivelul parea ca nu se va schimba foarte rapid, existand voci care anticipau chiar o revenire spre 3,4 lei, odata cu intrarea in plin sezon estival, cand romanii care muncesc in strainatate se grabesc sa vina in tara sa cheltuie si sa construiasca case.
A venit, insa, socul din 21 iunie, cand euro a tasnit rapid spre 3,6 lei, nivel care a fost atins ultima data la inceputul lunii februarie. Nivelul tranzactiilor de pe piata valutara a atins atunci un maxim de 1,4 miliarde de euro.
Fluctuatiile cursului au inceput sa fie tot mai mari, de la un culoar de tranzactionare de 0,6 – un ban urcandu-se la zece bani! O situatie identica s-a petrecut si cu celelalte monede din zona, cea mai afectata fiind cea maghiara, care de la inceputul anului a scazut cu peste 9%.
Explicatiile privind aceasta evolutie a leului sunt diverse. In primul rand, se vorbeste despre caderea generala a pietelor bursiere, investitorii preferand sa faca plasamente in bonuri de tezaur americane, principala sursa de finantare a uriasului deficit de cont curent al SUA. Ei au in vedere trendul ascendent al dobanzii americane, care se anticipeaza ca va urca, in august, la 5,5%. O dobanda mare echivaleaza, insa, cu scaderea investitiilor pe bursa. Creditele devin, astfel, mai scumpe. Aceasta tendinta se imprastie in toata lumea, ajungand si in Romania, unde preturile actiunilor scad constant, iar fondurile de investitii se grabesc sa vanda si sa isi repatrieze profiturile.
O alta varianta ia in calcul faptul ca, de obicei, la fiecare final de trimestru, euro se apreciaza. De ce? Fiindca este “bine” sa calculezi accizele la un curs de schimb cat mai convenabil. Asiguri astfel intrari mai mari la buget, oferind, in acelasi timp, o gura de oxigen exportatorilor, care, de mai bine de doi ani, de cand leul se intareste, protesteaza constant, solicitand interventii administrate pentru a slabi moneda nationala.
Insa la scaderea leului au contribuit din plin si actiunile emotionale, unele dintre ele fiind, insa, speculative, ale bancilor. Dovada acestor miscari se gaseste in faptul ca dobanzile “over night” au crescut de la constantul 8-9%, la 12%, sau chiar 15%, cumparandu-se lei care sa fie folositi la achizitionarea de valuta. Aceasta evolutie ar fi putut sa se rasfranga si asupra fondurilor speculative, care si-au vazut randamentele scazand rapid, prin deprecierea leului, chiar daca dobanzile au ramas profitabile.
Din acest punct pot porni speculatiile privind cursul de schimb. Insa nici macar dealerii bancari nu pot spune unde se va opri deprecierea leului si cand va reincepe el sa scada. In primul rand, trebuie vazut daca euro va trece peste pragul suport de la 3,61 lei, nivel care s-a mentinut constant la inceputul anului. Daca acest suport va fi depasit, ne putem astepta ca moneda unica sa urce la 3,65, iar de aici, poate chiar la 3,7 lei!
Din acest punct, euro va avea o singura directie, in jos. La aceasta vor contribui atat banii romanilor care muncesc in afara tarii, cat si intrarile mari de capital strain in economia romaneasca, nu cel speculativ. Acesta din urma a reprezentat, de altfel, principala sursa de finantare a deficitului de cont curent. Iar la toamna ar trebui sa intre si banii din privatizarea BCR.
La aprecierea leului ar putea da o mana de ajutor si BNR, printr-o noua majorare a dobanzii de politica monetara. Aceasta ar stopa iesirile fondurilor speculative, care se cifreaza acum la 2-2,5 miliarde de euro, si ar atrage chiar fonduri noi.
Oricum, investitorii de la Sibiu si-au pastrat increderea in leu, ei cotand euro pentru scadenta septembrie la un maxim de 3,5750 lei. Aceasta tendinta de cotare sub piata valutara este constanta de la inceputul anului.
Deprecierea leului
nu da motive de panica
Piata valutara este bulversata de reasezarile “placilor tectonice” ale pietei financiare globale, prin migrarile de fonduri dinspre zonele emergente catre plasamentele cu venit fix din tarile dezvoltate. Aceasta, mai ales de cand bancile centrale din SUA, zona euro si chiar Japonia au ridicat ratele “dobanzii fara risc”. Chiar si dolarul este in mare pericol de a-si pierde hegemonia, aurul urcand la 730 de dolari, maximul ultimilor 26 de ani.
In aceasta conjunctura, deprecierea leului este mai degraba un semn de bun simt economic din partea investitorilor straini si nu un motiv de panica. Desi deficitul de cont curent este in crestere, nu suntem in situatia Turciei, care la o inflatie comparabila a trebuit sa mareasca dobanda la 15%, dupa ce lira pierduse circa 17%, iar bursa locala se “topise” cu peste 25%.
Pe termen mediu, reasezarile actuale reprezinta doar o mica, si probabil necesara, corectie. Toti investitorii sunt pozitivi in privinta tarilor in dezvoltare, ei considerand ca riscul a scazut enorm in ultimele decenii, randamentele ramanand ridicate.
evolutia cursului
de schimb
Zilele linistite ale leului s-au terminat. De acum, fluctuatiile mari vor fi urmate de perioade calme. Pe termen mediu si lung leul isi mentine tendinta de crestere
investitorii
nu mai au rabdare
“Speculatorii au dat semne de nervozitate si s-au grabit sa cumpere euro, dupa publicarea deficitului comercial. Probabil cursul euro va reveni la 3,55 lei.”
Victor Pop, director operatiuni Intervam SA
