Anul valutar 2015 a început în trombă, cu emoția provocată de explozia francului elvețian, și are toate șansele să continuie într-o notă de volatilitate crescută din cauza nenumăratelor variabile care stau să miște monedele în diferite direcții.

De la masiva injecție de lichiditate pregătită de Banca Centrală Europeană (BCE), la incertitudinile privind un eventual default al Greciei, trecând prin declinul neașteptat al prețului țițeiului și punând la socoteală conflictul dintre Occident și Rusia și transformarea economiei SUA într-o vedetă care începe să pună în umbră piețele emergente, toate devin ingredientele unui cocktail amețitor, care poate anihila și cele mai sofisticate produse de hedging valutar. Leul este prins, vrând-nevrând, în această horă jucată după muzica altora, piața valutară de la București neputând decât să modereze sub bagheta BNR tendințele antrenate dinspre marile piețe. Jocul valutar se arată cu atât mai fascinant, cu cât unii dintre factorii de influență se pot anula reciproc: lansarea de către BCE a mega-programului de politică monetară „quantitative easing“, menit să stimuleze economiile zonei euro, ar avea drept consecință plauzibilă întărirea leului în raport cu moneda unică, însă la fel de posibil ar fi ca escaladarea crizei legate de Ucraina sau prăbușirea Greciei, ori chiar o combinație între cele două să dezlănțuie o aversiune la risc cu efect contrar. În același timp, ieftinirea spectaculoasă a țițeiului tinde să fie compensată de întărirea dolarului – moneda naturală a tranzacțiilor cu petrol.

Cum-necum, începutul de an valutar s-a arătat promițător pentru exportatorii români, care au văzut leul slăbind atât în raport cu euro, cât și cu dolarul american, după un 2014 marcat de o stabilitate aproape obositoare a cursului, întreruptă de episoade mai degrabă de întărire a monedei naționale, decât de depreciere. Mai departe, materializarea unuia sau altuia dintre scenariile posibile implică o doză de hazard greu de asimilat. Cererea crescută pentru titlurile de stat emise de Ministerul Finanțelor, impulsionată probabil și pe mai departe de programul BCE, poate antrena fluxuri de valută care să provoace întărirea rapidă a leului față de euro. Mai ales că prima de risc de țară a coborât puternic. Dar nivelul de 2,5% al dobânzii-cheie a BNR lasă destul spațiu de reacție în eventualitatea unei accelerări a mișcării de apreciere. Amorțite de mirajul drogului BCE, piețele internaționale nu au reacționat negativ la instalarea stângii radicale la cârma Greciei, însă tensiunile pot izbucni oricând. Încă și mai imprevizibilă se dovedește partida Occidentului cu Rusia, recent retrogradată în categoria de rating „junk“. Și nici scena politică de la București nu merită subestimată ca factor potențial de instabilitate, prin prisma frământărilor privind o reconfigurare a majorității parlamentare. La cum arată lucrurile în prezent, a venit vremea exporturilor în dolari, că tot era vorba de un efort de diversificare a piețelor de export ale României. Dar nici slăbirea euro nu este o amenințare atât de mare pe cât s-ar putea crede. În ultimii ani, exporturile spre piețe precum Germania, Italia sau Franța au continuat să urce, în pofida letargiei care a cuprins economiile respective, aceasta sugerând că exportatorii români nu depind atât de consumul din Germania sau Italia, cât de competitivitatea exporturilor acestor țări pe alte piețe. Iar deprecierea euro în raport cu dolarul american și alte monede relevante în plan internațional va susține această competitivitate.

RĂZVAN VOICAN este director executiv al Asociației Române a Exportatorilor