Veştile macroeconomice proaste nu se puteau strânge într-un moment mai nepotrivit pentru România. Sensibili la orice semnal negativ, investitorii încep să dea bir cu fugiţii.
Evoluţiile recente din economia românească au început deja să pună pe fugă capitalurile străine. Ieşirea investitorilor străini, mai ales a celor instituţionali, a dărâmat bursele din centrul şi estul Europei, Bucureştiul remarcându-se prin cele mai mari scăderi: -20% faţă de finele anului trecut. „Motivul stă în înrăutăţirea situaţiei mondiale. Nici în ţară situaţia nu este excelentă: creşterea inflaţiei, reducerea creşterii economice şi deficitul foarte mare de cont curent“, spune Radu Popescu-Buzeu, şeful departamentului analiză al KD Capital Management.
La fel de puternic a resimţit şocul ieşirilor de capital şi piaţa valutară. Retragerile străinilor au împins de două ori euro peste pragul de 3,7 lei, săptămâna trecută. „Pentru a vedea efectul-şoc al crizei, cel mai uşor este să te uiţi la cursul de schimb“, a declarat Debora Revoltella, economist-şef Unicredit Group, în cadrul conferinţelor Euromoney, desfăşurate săptămâna trecută la Viena. La acelaşi eveniment, reprezentanţii pieţelor financiare europene au arătat că văd un viitor sumbru în regiune, contrazicând mesajele liniştitoare transmise de oficiali guvernamentali şi ai băncilor centrale. Aceeaşi perspectivă pesimistă se regăseşte şi în previziunile analiştilor din City-ul londonez.
Teama investitorilor s-a acumulat în special faţă de economia românească, care are „vulnerabilităţi mai mari decât alte state emergente, în contextul crizei financiare internaţionale“, potrivit economistului principal al Băncii Mondiale, Hans Timmer. Dependenţa mare de finanţarea externă, creşterea costului riscului, inflaţia peste ţinta BNR, deficitul de cont curent în creştere accelerată şi investiţiile străine tot mai reduse care să îl finanţeze menţin percepţia că România devine o zonă tot mai riscantă pentru investiţii.
Săptămâna trecută, euro a spart de două ori pragul de 3,7 lei, după ce, la mijlocul lui 2007, cursul coborâse la 3,1 lei. De vină au fost, în principal, retragerile de valută ale străinilor.
Evoluţia cursului valutar începe să dea emoţii românilor. Dacă am fi prin anul 2005, cotaţii de 3,7 lei pentru un euro ar părea normale. Însă, românii au avut trei ani timp să se dezobişnuiască atât de tendinţa de depreciere a monedei, cât şi de variaţiile mari ale cotaţiilor de pe o zi pe alta. Acum, variaţii de 10% ale cursului în cursul unei singure luni – cum au fost cele din decembrie 2007 – îi sperie şi pe investitori, şi pe oamenii obişnuiţi.
Efectele retragerilor investitorilor străini din ultima perioadă nu au produs, cel puţin deocamdată, variaţii mai mari de curs decât în perioada ianuarie-februarie 2005. În primele luni după liberalizarea contului curent, când s-au deschis porţile pentru capitalurile străine, devenise deja o obişnuinţă ca euro să scadă cu 3-4 bani pe zi. Au existat şi momente de depreciere: o intervenţie „şoc“ a BNR, care a săltat cursul cu nu mai puţin de 20 de bani într-o singură zi.
Ce s-a schimbat însă faţă de 2005? Atunci, speculatorii „jucau“ 200-300 milioane de euro pe piaţa autohtonă. Acum, sumele sunt de ordinul miliardelor de euro. Dacă în anii trecuţi, reprezentanţii BNR avertizau cu privire la riscurile – teoretice – ale liberalizării pieţei, acum acestea par să se transforme în realitate.
Viceguvernatorul băncii centrale, Eugen Dijmărescu, a declarat săptămâna trecută, la o conferinţă internaţională de la Viena că deprecierea leului la începutul acestui an ar putea fi considerată un atac speculativ. Dijmărescu susţine că astfel de atacuri apar în perioade „de slăbiciune“. Iar, în cazul leului, punctele slabe provin atât din înrăutăţirea indicatorilor macroeconomici, cât şi din criza internaţională. Tocmai acest context internaţional face greu de estimat cât de ample şi pe ce durată se vor întinde fluctuaţiile cursului euro-leu.
Oficialii BNR spun că vor să atingă ţinta de inflaţie pe 2008, ceea ce înseamnă că nu vor tolera o depreciere prea mare a leului. Iar ministrul de Finanţe, Varujan Vosganian, susţine că autorităţile vor „pune umărul“ ca leul să nu iasă din marjele de variaţie impuse prin tratatul de la Maastricht – +/- 15 la sută. Cele două instituţii pot stimula fondurile speculative să nu iasă din România, atrăgând bani din piaţă sub formă de depozite la BNR sau titluri de stat. Săptămâna trecută, BNR a atras depozite de 1,2 miliarde de euro, intervenind pe piaţă nu o singură dată, ci de trei ori. Leul a continuat însă să se deprecieze din cauza ieşirilor de valută. Încercarea de a reţine banii în piaţă a fost abandonată de Ministerul Finanţelor, care a zis însă pas, neacceptând ofertele din piaţă pentru titlurile de stat.
Cine câştigă şi cine pierde
Avantajaţi
• Exportatorii, care primesc mai mulţi lei în schimbul valutei încasate pe mărfurile din străinătate.
• Speculatorii care schimbă euro în lei. În momentul în care leul va reveni la tendinţa de apreciere, vor obţine mai mulţi euro în schimbul leilor.
• BNR. Rezervele valutare îşi măresc valoarea.
• Cei care au salariile calculate în funcţie de cursul euro sau românii care primesc bani de la rudele din străinătate, dacă au, în plus, şi credite în lei.
Dezavantajaţi
• Românii care plătesc rate la creditele în valută sau locuiesc cu chirie. O rată de 100 de euro a ajuns să necesite schimbarea a 370 de lei faţă de 310 lei în vară.
• Importatorii care trebuie să schimbe mai mulţi lei pentru a plăti mărfurile achiziţionate din străinătate.
• Consumatorul, pentru că se scumpesc produsele din import, tarifele la telefonie şi combustibili, rata creditelor în valută.
• Cei care doresc să-şi cumpere o maşină din import, pentru că acestea au preţul în euro, însă plata se face în lei.
«Tranzacţiile interbancare mari ar putea duce la concluzia că este un atac speculativ.»
Eugen Dijmărescu, viceguvernator BNR
«Volatilitatea cursului depinde de sentimentul investitorilor faţă de regiune şi de România.»
Lucian Anghel, economist-şef BCR
Ianuarie-Februarie 2005
Se liberalizează contul de capital, iar cursul euro are cele mai mari fluctuaţii zilnice din ultimii trei ani – şi de 0,2 lei în cursul unei şedinţe. În februarie 2005, leul câştigase deja 10,45% în faţa euro, datorită sutelor de milioane de euro plasate în România. BNR a încercat să ridice cursul euro cumpărând valută de pe piaţă.
August 2005
În săptămâna 11-17 august, euro îşi revine misterios, crescând de la 3,4 lei la aproape 3,6 lei. La vremea respectivă, dealerii băncilor susţineau că banca centrală a cumpărat euro pentru a tempera tendinţa de apreciere a monedei naţionale. Fondurile speculative continuau să intre în România.
Noiembrie 2005
În prima săptămână a lunii, euro urcă de la 3,65 lei până aproape de nivelul de 3,7 lei. Apoi, leul începe să recupereze din nou teren, cotaţiile coborând sub 3,62 lei. Fluctuaţiile mari ale cursului sunt rezultatul jocului dintre speculatori, dar şi al cererii mari de valută pentru plata importurilor şi a datoriei externe.
Mai-Iunie 2006
Începe să se întrevadă o tendinţă de depreciere a leului. La jumătatea lui mai, în România şi în ţările vecine, monedele naţionale au scăzut faţă de euro ca urmare a retragerii unor investitori (speculatori). Perioada a coincis cu introducerea impozitelor pe câştigurile din investiţii. De la mijlocul lui iunie, leul a revenit pe apreciere.
3 Iulie 2007
Euro atinge pragul de jos al evoluţiilor din 2008: 3,1112 lei. Este şi cel mai mic nivel înregistrat de moneda europeană în ultimii cinci ani. Şi de data aceasta, evoluţia este rezultatul acţiunilor investitorilor străini. Aceştia au pompat bani pe piaţă, atraşi de aprecierea şi dobânzile mari la lei.
Decembrie 2007
Cursul euro intră pe o pantă crescătoare. Leul pierde teren în faţa monedei europene atât din cauza contextului internaţional – criza ipotecarelor subprime din SUA a determinat un deficit de lichiditate şi retrageri de fonduri, cât şi din cauza înrăutăţirii indicatorilor macroeconomici.
Ianuarie 2008
Cursul valutar depăşeşte pragul de 3,7 lei. Datele privind deteriorarea situaţiei economice – inflaţie peste 6,5% în 2007, faţă de o ţintă de 5%, şi majorarea deficitului bugetar cu aproape 3% din PIB, în doar două luni au determinat speculatorii străini să-şi scoată banii din România.
