„Stabilitatea“ cursului de schimb euro/leu este mândria BNR. Când vorbește despre cursul de schimb, economistul Mugur Isărescu și orice altă voce din BNR spun trei lucruri.
Primul lucru susținut de reprezentanții Băncii centrale este „cursul este determinat de piață“. Cel de-al doilea: „cursul este determinat de piață, dar BNR intervine atunci când are impresia că deviază prea mult“. Adică de la un curs pe care îl are în minte doar board-ul BNR și care nu este public. Iar cel de-al treilea: „stabilitatea cursului de schimb este un semn bun, arătând o economie stabilă“.
În cel mai recent discurs, Mugur Isărescu a folosit „stabilitatea“ cursului de schimb ca un exemplu al maturității pieței valutare, care nu a reacționat la disputele și surprizele de pe scena politică. Eu văd lucrurile puțin diferit de economistul Mugur Isărescu, nu este prima dată.
Pe mine mă îngrijorează un curs valutar atât de indiferent la ce se întâmplă în jur. Cursul valutar reprezintă un preț, reprezintă așteptări ale actorilor din piață, reprezintă și speculații. Cursul valutar determinat de piață până la urmă reprezintă emoțiile actorilor din piață. Atunci când cursul valutar pare indiferent, eu zic că este momentul ca cineva să-i verifice pulsul. Poate nu este indiferență. Poate este ceva mult mai rău.
Intervenții arbitrare și netransparente
Datele, din păcate, susțin temerile mele. Atât volumele stocului, cât și volumele tranzacționate pe piața interbancară (grafic 1) au scăzut alarmant după 2009 (sunt la nivelul anului 2005). Același lucru îl vedem la volumele de piață valutară (grafic 2). Aprecierea leului din perioada 2004-2008 se baza pe INTRĂRI de capital. Acest lucru a dus la o piață interbancară mai mare și mai lichidă (stoc și tranzacții în creștere). Intervențiile BNR, arbitrare și netransparente, alături de reglementarea din ce în ce mai dură a sistemului bancar, au făcut ca interesul pentru piața locală (economia României, în general) să scadă.
Astfel, „stabilitatea“ cursului de schimb nu reprezintă un ehilibru pe o piață cu un volum tot mai mare de ieșiri și intrări de capital din România sau tranzacții din ce în ce mai mari. Și nici nu reprezintă echilibrul unei piețe interbancare dinamice, lichide și libere. Nu. „Stabilitatea“ cursului de schimb surprinde moartea unei piețe: cea interbancară. Iar fără o piață interbancară liberă și adâncă, cu volume tot mai mari, e imposibil ca sistemul bancar din România să găsească resurse pentru a finanța o economie cu o creștere anuală din ce în ce mai mare.
Ce nu înțeleg economiștii de la BNR și, în general, economiștii din slujba statului, este că pentru a avea o economie mare și cu o creștere economică cu un ritm accelerat, este nevoie de piețe care să permită tranzacții cu volume din ce în ce mai mari. Asta înseamnă piețe adânci, lichide și, mai ales, libere. Țările dezvoltate nu au în comun un nivel de taxe mare sau reglementarea drastică a piețelor. În ambele cazuri, există diferențe majore. Dar toate țările dezvoltate au piețe mari și lichide, chiar dacă nivelul de libertate diferă de la o țară la alta.
Citiți și: Cât va fi CURSUL LEU-EURO în 2015
Revenind la ultimul discurs al economistului Mugur Isărescu și păstrând metafora domniei sale, leul românesc nu doarme, ci este pe moarte. Informația pe care cursul valutar (un preț) o transmite acum este irelevantă pentru noi, cei care activăm în economia reală, dar este un semnal de alarmă. Așa cum volumele de pe piața de capital au transmis același semnal de ani buni, ignorat însă de reglementatori. Dimensiunea piețelor din România, nu doar financiar-bancare, ci și altele (piața forței de muncă, de exemplu) arată cât de mare nevoie are această economie de retragerea statului și de dereglementare.
Florin Cîțu,
Analist financiar