obisnuiti, carora nimeni nu le-a spus nici ce se pregateste, nici de ce s-a luat aceasta masura. Nici oamenilor de afaceri nu le-a explicat nimeni ce trebuie sa faca de acum inainte, cand climatul de afaceri va capata din nou accente de incertitudine. Explicatia oficiala este ca vine liberalizarea contului de capital, si cursul trebuie sa fie lasat liber pana atunci. Dar nu e obligatoriu ca liberalizarea contului de capital sa fie deplina. Acum doi ani, am fost intr-o echipa de cerceta-tori care a realizat un studiu ce sugera amanarea liberalizarii contului de capital, sau macar introducerea unor restrictii postliberalizare, de genul unei rezerve obligatorii ca procentaj din orice intrare de capital (pentru a diminua marja de profit a capitalului speculativ). Studiul a fost criticat de oficialitati, dar realitatea a demonstrat ca liberalizarea, planificata initial pentru 1 ianuarie 2004, s-a prelungit cu mai bine de un an. Explicatia care tine de renuntarea la sustinerea competitivitatii prin politica monetara nu mi se pare solida. O astfel de masura creeaza presiune pe deficitul comercial, implicit pe contul de capital. Poate a fost, de fapt, nevoie de o scadere brusca a euro si a dolarului fata de leu tocmai pentru a ieftini importurile de resurse energetice, acum, in pragul iernii, si in conjunctura actuala a pietei petrolului. Dar o apreciere prelungita a leului va duce la adancirea deficitului extern si, implicit, la cresterea nevoii de capital strain care sa finanteze acest deficit. Cercul vicios astfel creat va duce din nou la aprecierea leului, pana cand o speculatie pe piata va determina prabusirea brusca a cursului. La nivelul foarte scazut de monetizare a economiei noastre, o suma modica in valuta poate provoca o destabilizare majora. Prin interventiile de pana acum de pe piata, care au cautat sa limiteze aprecierea leului in conditiile intrarilor masive de capital strain, BNR a inregistrat pierderi din operatiunile de sterilizare. Renuntarea, cel putin la nivel declarativ, la astfel de interventii va minimiza acele pierderi, si aceasta pare o explicatie mai plauzibila a masurii BNR, alaturi de explicatia principala. Iar motivul principal ar parea sa fie decizia BNR de a trece la tintirea inflatiei incepand cu 2005. Tintirea inflatiei presupune ca BNR se va concentra doar pe acest obiectiv si nu o mai intereseaza cursul de schimb sau deficitul extern. Acestea raman in grija Guvernului, de aici venind si necesitatea unui deficit bugetar chiar mai conservator decat in aproape toate tarile europene. In actuala conjunctura, in care economia noastra nu e inca stabilizata complet, are dobanzi prea mari si un potential important de capital speculativ dar si un deficit comercial deja considerabil si in crestere, cred ca flotarea libera a cursului nu este solutia optima. Eu sustin necesitatea unei benzi de fluctuatie, care sa permita si flexibilitatea mai mare a cursului, dar sa si fixeze niste limite de fluctuatie, pentru a evita socurile externe si pentru a asigura un nivel de predictibilitate. Probabil ca o astfel de banda de fluctuatie exista in calculele BNR. La urma urmei si bugetul trebuie sa se bazeze pe o estimare realista a cursului de schimb, care ar fi normal sa fie nivelul de referinta al acelei benzi de fluctuatie. Insa BNR ar trebui sa faca publica aceasta banda de fluctuatie, pentru ca toata lumea sa stie care sunt limitele admise ale evolutiei cursului. Altfel nici nu este etic: dintr-o astfel de informatie ascunsa se pot face averi… In plus, sistemul monetar european la care Romania va adera la un moment dat, probabil inspre 2010, va impune o banda de fluctuatie ca masura temporara (minimum doi ani) pana la introducerea euro. E un exercitiu care tot va trebui facut si care nu intra deloc in contradictie cu liberalizarea contului de capital. Dimpotriva, ii atenueaza efectele potential negative. Leul a scapat din cusca. Daca vrea sa minimizeze pagubele, dresorul nu il poate lasa sa se plimbe liber peste tot. Trebuie sa i se fixeze un perimetru in care sa se agite, dar nu mai mult. O cusca mai mare, stiuta de toti. O banda de fluctuatie.