Articolul eliminat din normele metodologice este următorul :“o activitate poate fi reconsiderată, potrivit criteriilor prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentă, în cazul în care raportul juridic în baza căruia se desfăşoară activitatea nu reflectă conţinutul economic al acestuia. Activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din Codul fiscal.”

Acest articol era dat in aplicarea art 7 din Codul fiscal. În ultima săptămână, impozitarea profesiilor libere a fost în atenţia guvernul. În urma controalelor, despre care Capital a scris aici, veniturile unor persoane cu profesii libere au fost reîncadrate ca venituri provenind din muncă dependentă şi au primit decizii de impunere cu plata impozitelor şi contribuţiilor de asigurări ca pentru salarii. Impozitarea efectivă pentru activităţi independente este de 26%, în timp ce pentru salarii este de 75%. Totodată, aceste persoane ar fi trebuit să plătească dobânzi şi penalităţi pentru perioada reîncadrată, de 18,5% pe an. Guvernul a emis un proiect de lege, care urmează să fie aprobat de parlament, pentru ştegerea datoriilor acestor persoane. Însă proiectul vizează trecutul. În continuare, ANAF poate reconsidera veniturile în baza prevederilor Codului fiscal art 7. Însă, guvernul vrea să modifice şi acest articol. În proiectul de Cod fiscal din Parlament, acest articol este modificat astfel:

“În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlurilor VII şi VIII, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. activitate dependentă – orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare generatoare de venituri;

2. activitate dependentă la funcţia de bază – orice activitate desfăşurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, declarată angajatorului ca funcţie de bază de către angajat; în cazul în care activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi angajatori, angajatul este obligat să declare numai angajatorului ales că locul respectiv este locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază;

3. activitate independentă – orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește majoritatea dintre următoarele criterii:

3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a desfăşurării activităţii, a locului de desfăşurare a acesteia și a programului de lucru;

3.2. activitatea poate fi desfăşurată pentru unul sau mai mulţi clienţi;

3.3. riscul inerent activității desfășurate este asumat de contribuabil;

3.4. activitatea se poate desfășura prin utilizarea cu preponderență a patrimoniului afacerii, prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice, în funcție de specificul activității;

3.5. desfăşurarea activității se realizează direct sau cu personalul angajat în condiţiile legii.”