Deşi vânzarea sub preţul de achiziţie se face acum doar ca excepţie, autorităţile promovează regula vânzării în pierdere, cu minime restricţii.
Vânzările cu preţ redus se pot realiza şi în pierdere, cu excepţia situaţiilor în care au efect concurenţial, spune un paragraf din proiectul care va transforma în lege Codul de Bune Practici în comerţul cu produse agroalimentare. Proiectul se află în acest moment la Senat. Chiar dacă unui neavizat fraza nu îi spune nimic, ea a pus gaz pe foc în deja cunoscutele dispute dintre producători şi comercianţi. „Dacă supermarketurile vând sub preţul de achiziţie, eu, producătorul, am de suferit, pentru că mie nu-mi micşorează taxele de marketing, ba mai mult, mi le creşte. Retailerii fac profit din taxe, iar dacă aceste taxe ar fi trecute în preţ, consumatorul ar putea vedea preţul real al produselor pe care le cumpără“, explică Sorin Minea, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii (ARC). „Noi am cerut ca retailerii să-şi diminueze taxele (preţul de achiziţie al retailerilor este compus din preţul furnizorului şi taxele aferente – n.red.) pentru că, chiar dacă noi micşorăm preţul de achiziţie, taxele rămân neschimbate şi noi suntem în pierdere, nu retailerul“, adaugă acesta.
„Vinovat“ de toată această dispută este Consiliul Concurenţei, care a ţinut la introducerea acestui paragraf pentru a ajuta consumatorul final, şi nu anumiţi jucători din piaţă. „Vânzările în pierdere nu sunt doar apanajul marilor operatori cu amănuntul. Dimpotrivă, acestea pot fi utilizate de către competitorii mai mici sau specializaţi, care, în competiţia cu marile mărci de pe piaţă, pot considera mai viabilă economic acordarea unor discounturi suplimentare decât angajarea unor cheltuieli masive de publicitate în mass-media“, explică, pentru Capital, Gheorghe Oprescu, preşedintele Consiliului Concurenţei.
Potrivit articolului 9 din Legea Concurenţei, competiţia se realizează şi la nivel de preţuri, iar agenţii economici activi pe piaţă trebuie să fie lăsaţi să şi le stabilească singuri, în funcţie de condiţiile de piaţă, de concurenţă, de costuri, investiţii etc., şi conform propriei strategii de marketing. „Ce spune Consiliul Concurenţei este că agenţii economici trebuie să fie lăsaţi să vândă şi la preţuri în pierdere. Nu este o practică nemaivăzută ca agentul economic nou-intrat pe piaţă să vândă în pierdere, având în vedere că la momentul de început nimeni nu este interesat de profit, ci de cunoaştere şi recunoaştere, de formarea unei clientele, fără de care o supravieţuire în piaţă şi o concurenţă reală nu sunt posibile“, explică Anca Buta Muşat, partener la casa de avocatură Muşat şi Asociaţii. „Cu cât sunt mai multe opţiuni pe piaţă, cu atât agenţii economici prezenţi vor fi mai tentaţi să scadă preţurile pentru a concura efectiv“, adaugă aceasta.
Practic, se legalizează acum acţiuni pe care producătorii şi retailerii le făceau dintotdeauna. „Vânzarea în pierdere s-a practicat mereu. Sunt produse cu termen de garanţie foarte scurt, pe care, dacă nu se vând în timp util, poţi să le arunci“, explică Mădălin Simion, brand manager al Biborţeni. „Atunci se preferă ca marfa să fie vândută în pierdere. Nu se putea explica acest lucru în contabilitate, unde se trecea pierdere totală şi, automat, un profit diminuat“, adaugă acesta, spunând că până acum vindea, de exemplu, la promoţii de 5+1. „Decât să rămân cu 60 de paleţi nevânduţi, prefer să fac promoţie şi rămân doar cu zece.“
Noua regulă favorizează brandurile puternice
Deşi nefamiliarizat cu noua lege, Viorel Cataramă, proprietarul reţelei de magazine de mobilă Elvila, nu vede o noutate în paragraful cu pricina. „Vindeam în pierdere şi înainte. Dacă nu se vinde mobila, ce să faci, să stai cuminte cu marfa?“, spune omul de afaceri. Surse din piaţă au declarat pentru Capital că scandalul iscat în jurul paragrafului referitor la vânzarea în pierdere „este de fapt mişcarea micilor producători de produse din carne care vor să intre să vândă în hipermarketuri, dar care nu îndeplinesc cerinţele de calitate cerute“. Potrivit acestora, micii producători sunt obligaţi să vândă mai scump decât retailerul şi, oricum, au producţie mai mică. Din acest motiv, vor să oblige marile lanţuri să vândă la un preţ apropiat de cel al lor. „Vânzările producătorilor locali trec pe pierdere la ora actuală pentru că nu sunt subvenţionaţi la acelaşi nivel ca în alte ţări şi, de aceea, cuantumul vânzărilor produselor autohtone este mai mic decât al celor din import.“
De cealaltă parte a baricadei, retailerii sunt de părere că vânzarea în pierdere va fi permisă în orice situaţie, atâta vreme cât se respectă legislaţia şi reglementările existente în materie de concurenţă. „Este destul de dificil să facem o analiză complexă în acest moment. S-ar putea ca vânzarea sub preţul de achiziţie să defavorizeze micii furnizori şi întreprinzători“, spune Elena Ignat, project manager la Metro Group. „Vânzarea în pierdere ar putea opera şi în detrimentul acelor întreprinzători care au investit în mărcile lor sume importante, având în vedere că un comerciant va putea să vândă un produs cu un brand puternic la un preţ sub cel de achiziţie“, adaugă aceasta.
«Dacă supermarketurile vând sub preţul de achiziţie, eu, producătorul, am de suferit, pentru că mie nu-mi micşorează taxele de marketing, ba mi le creşte.»
Sorin Minea, preşedinte, ARC
Avocaţii consideră că prevederile în vigoare favorizează firmele cu putere semnificativă deja prezente pe piaţă şi care doresc să evite concurenţa la nivel de preţ din partea competitorilor „de talie mică“
«Vânzările în pierdere pot fi utilizate de competitorii mici care pot considera mai viabilă acordarea unor discounturi decât angajarea unor cheltuieli de publicitate.»
Gh. Oprescu, preşedinte, Cons. Concurenţei
