Privatizarea sectorului energetic national ar putea sa-si arate unele efecte negative chiar de anul viitor, in conditiile in care vor exista cresteri neprognozate ale tarifelor aplicate consumatorului final.
Este vorba de costurile noilor proprietari ai furnizorilor de energiei electrica derivate din preluarea unor tehnologii invechite.

In mod normal, pe piata romaneasca a distributiei de energie electrica, profitul reglementat pe zona consumatorilor casnici ar trebui sa fie de 2,5% din costurile de achizitie a “curentului”. Dar starea infrastructurii sistemului energetic national face ca, acum, costul de productie sa fie imens si, in consecinta, tariful final sa fie umflat artificial. Ministerul Economiei si Comertului a anuntat ca sectorul energetic are nevoie de investitii in valoare de 6,85 miliarde de dolari. Potrivit EurActiv, pierderea provocata de scumpirea energiei electrice “reprezinta o povara in plus care apasa asupra sistemului energetic, deja ingropat in datorii. Potrivit datelor ING – Directional Economics, citate de economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, pierderile din sistemul energetic se ridica la 3,2 miliarde de dolari sau 4,1% din PIB.


“Costul de productie este mare din cauza echipamentelor depasite, uzate fizic si moral; din cauza managementului defectuos; si, nu in ultimul rand, din cauza costurilor salariale al caror ritm de crestere depaseste ritmul de crestere al productivitatii”, sustin analistii de la Grupul pentru Economie Aplicata. Mai precis, potrivit sursei citate, chiar daca utilitatile reprezinta, in general, bunuri netranzactionabile, “cresterile de preturi trebuie sa se produca nu catre un nivel mondial sau european, ci catre un nivel care sa acopere cele doua categorii de costuri mentionate anterior”. In plus, toate investitiile ce urmeaza sa fie facute de catre noii proprietari ai celor sapte companii nationale de distributie a energiei electrice se vor regasi obligatoriu in tarife. “Romania nu mai poate acorda subventii la utilitati si trebuie sa lase aceste preturi libere. Deocamdata, a le lasa libere inseamna a le majora, din cauzele sus mentionate”, sustine analistul Liviu Voinea.


Berthold Bonekamp, presedinte si director general la RWE Energy, unul dintre competitorii de la Electrica Muntenia Sud, sustine ca, in cazul in care pretul de achizitie este prea mare, dupa trei ani, costurile se vor regasi in tarifele suportate de cumparatorul final. “De aceea, investitiile tehnologice sunt mai importante decat pretul de achizitie”, spune acesta. Nicolae Opris, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), afirma ca organismul pe care il conduce va limita tendinta de posibil abuz a noilor proprietari, prin extinderea perioadei de amortizare a investitiei. Surse din piata sustin ca, fortati de pretul mare platit pentru preluarea utilitatilor, investitorii straini ar putea recurge la solutii de compromis, cum ar fi “retehnologizare la mana a doua”. Partea proasta ar tine de faptul ca, in acest fel, nu ar mai scadea foarte mult costurile de productie. “Am auzit si eu despre teoria second-hand, dar mi-e greu sa cred acest lucru”, spune Opris. Oricare ar fi scenariul, liberalizarea pietei de electricitate va trece prin stomacul consumatorului captiv.

Ce intra fara restrictie In tariful final

• Toate costurile furnizorului pentru achizitia energiei electrice aferente vanzarii catre consumatorii captivi


• Costurile pentru serviciile de transport, de sistem, de decontare piata si de distributie aferente acestui consum

• Costurile justificate de furnizarea pentru vanzarea catre consumatorii captivi

• Taxele la energie stabilite conform legislatiei in vigoare

• Costurile pentru asigurarea bazei de date privind gestiunea clientilor

• Costurile cu infrastructura informatica si de telecomunicatii.