Libia examinează construirea unei conducte de gaz natural către Grecia
Producția de gaze naturale a Libiei se ridică la 3.000 de miliarde de metri cubi, iar cea mai mare parte este consumată pe plan intern.
Oficialul libian a subliniat că NOC analizează posibilitatea construirii unei a doua conducte care va transporta gaze către orașul Damietta, din Egipt, la aproximativ 200 de kilometri nord de Cairo. Rezervele de gaze naturale ale Libiei, conform șefului NOC, sunt estimate la 80.000 de miliarde de metri cubi.
Bengdara a adăugat că urmează să fie semnat un acord între compania petrolieră de stat a Libiei și gigantul energetic italian Eni pentru investiții în valoare între șase și opt miliarde de dolari cu scopul prospectării și explorării unor zăcăminte din Marea Mediterană și de pe coasta de vest a Libiei, scrie naftemporiki.gr
Potrivit oficialului libian, există un zăcământ de gaze pe coasta de vest a Libiei care ar fi mai mare decât Zor din Egipt. Acesta din urmă, descoperit de compania italiană Eni, este cea mai mare descoperire de gaz făcută vreodată în istoria Mediterenei, ceea ce a făcut ca Egiptul să devină nu numai independent energetic, ci și o țară exportatoare.
Șeful NOC a mai adăugat că producția de petrol a țării sale ar putea ajunge la trei milioane de barili în următorii doi-trei ani, față de nivelul actual de 1,2 milioane de barili. Potrivit lui Bengdara, Libia va cheltui aproximativ 4 miliarde de dolari în sectorul petrolului în acest an și în continuare va crește investițiile la 12 până la 15 miliarde de dolari anul viitor împreună cu partenerii săi de afaceri.
Libia este o țară-cheie
În ciuda prăbușirii producției sale în ultimii ani, Libia este o țară-cheie, deoarece rezervele sale de gaze naturale și petrol pot înlocui o parte semnificativă a livrărilor rusești către Europa. Nu sunt întâmplătoare eforturile Turciei de a exploata rezervele energetice ale Libiei în beneficiul propriu, prin semnarea unor acorduri ilegale cu guvernul interimar de la Tripoli cu privire la prospecțiuni pentru petrol și gaze naturale în largul coastei libiene.
Departamentul de Stat al SUA și-a exprimat opoziția clară față de noul memorandum turco-libian, avertizând că „guvernul interimar al Libiei este obligat, în conformitate cu prevederile foii de parcurs oferite la Forumul pentru Dialog Politic în Libia (LPDF), să nu ia în calcul acorduri care afectează stabilitatea relațiilor externe ale statului libian sau care îi impun obligații pe termen lung”.
Mai mult, atât în Statele Unite, cât și în Europa, sunt exprimate îngrijorări puternice că, în perspectiva alegerilor din Turcia din luna iunie, președintele turc Erdogan va escalada tensiunile cu Grecia, pentru a asigura voturi din partea publicului naționalist din Turcia.
Rolul UE
UE trebuie să reacționeze față de escaladarea ambițiilor provocatoare ale Ankarei, după cum subliniază surse diplomatice de la Bruxelles. „Întreaga politică energetică europeană, adică planul de înlocuire a surselor de energie rusești, presupune că Mediterana va rămâne o mare deschisă pentru interesele europene. Altfel, UE s-ar afla în situația imposibilă de a fi nevoită să-și extindă eforturile pentru a găsi surse alternative de gaze naturale la mii de kilometri dincolo de Mediterana și în Africa subsahariană”, subliniază aceleași surse pentru Naftemporiki.
Nu este întâmplător nici faptul că noul guvern al Italiei vrea să dubleze cantitatea de gaz natural extras din Marea Adriatică și să efectueze noi foraje. „Mările noastre au zăcăminte de gaze pe care avem datoria să le exploatăm pe deplin”, a declarat noul prim-ministru Georgia Meloni. După cum a afirmat Adolfo Urso, ministrul italian al industriei, pentru ziarul Il Messaggero, „energia face ca industria să se miște și, prin urmare, unul dintre obiectivele noastre este să dezvoltăm un plan care să ne facă mai puțin dependenți cât mai repede posibil și apoi să transforme Italia într-un centru energetic al Mediteranei”.
Extracția gazelor naturale, spune Urso, este și o problemă geopolitică: „Dacă acum 10 ani Italia producea 13 miliarde de metri cubi de gaz pe an, în 2022 producția a scăzut la 3 miliarde. Cele 10 miliarde lipsă sunt ceea ce cumpărăm în plus din Rusia. Este o prostie!
