Dornice să atragă de la operatori o sumă cât mai mare de bani, autorităţile române au omorât din faşă interesul operatorilor pentru licenţele WiMAX. Toate companiile interesate de această tehnologie consideră că preţul cerut de ANC este prea mare.

Valoarea taxei de licenţă şi investiţiile mari ce trebuie realizate într-o perioadă scurtă de timp pentru a îndeplini toate prevederile caietului de sarcini sunt principalele nemulţumiri ale companiilor care se arătaseră iniţial interesate de licenţele WiMAX. Cele două licenţe asigură accesul facil la internetul de bandă largă în regiunile defavorizate, sărace sau izolate. Caietul de sarcini fusese cumpărat de şase firme: Asesoft International, Comcore Management, Cosmote Romanian Mobile Telecommunications, Media Sat, RCS & RDS şi Vodafone România.

„Caietul de sarcini prevedea investiţii foarte mari într-o perioadă scurtă de timp, investiţii de peste 50 de milioane de euro. Noi am făcut un business plan anul trecut, însă este evident că de atunci lucrurile s-au schimbat foarte mult“, a declarat pentru Capital Alexandru Ghiţă, reprezentantul Asesoft International.  Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii (ANC), Liviu Nistoran, a admis că actualul context financiar va determina o reducere a taxei de licenţă. „Pe de altă parte, luăm în calcul acordarea de licenţe care permit introducerea WiMAX în alte benzi de frecvenţă, respectiv 2,5 GHz. În prezent, această frecvenţă este utilizată de Ministerul Apărării şi va trebui să fie eliberată, conform unei directive a Comisiei Europene“, a adăugat şeful ANC, precizând că producătorii nu prea fabrică echipamente care să funcţioneze în benzile 3,6 – 3,7 GHz. În România, Societatea Naţională de Radiocomunicaţii deţine deja o licenţă de utilizare a acestei frecvenţe.

În ultimii doi ani, mai multe ţări au organizat licitaţii pentru licenţe WiMAX în benzile 2,5 GHz sau 3,5 GHz. În octombrie 2006, autorităţile slovene au acordat dreptul de a furniza servicii broadband în benzile 3,4 – 3,6 GHz operatorului Telekom Slovenje, pentru 526.000 de dolari, şi companiei Tok telekomunikacije, pentru 210.000 de dolari. Un an mai târziu, Georgia a acordat o licenţă WiMAX pentru frecvenţa 3,5 GHz firmei LLC Warid Telecom, în urma unei licitaţii al cărei preţ de pornire a fost puţin peste un milion de dolari. Au participat şase companii, iar Warid a câştigat licitaţia cu o ofertă de 10,4 milioane de dolari. Iordania a acordat, în ianuarie 2007, licenţa pentru WiMAX fix în frecvenţa 3,6 GHz companiei ATCO Clearwire, oferta câştigătoare fiind de 7,7 milioane de dolari. Bulgaria a acordat în 2005 patru licenţe WiMAX, acestea fiind cumpărate pentru sume ce variază între 2,5 milioane de euro şi 3,15 milioane de euro. Însă cuantumul taxei de licenţă nu are relevanţă decât dacă este raportat la lăţimea benzii acordate de autoritatea de reglementare şi la mărimea populaţiei care va beneficia de acoperirea reţelei WiMAX. Cele două licenţe scoase la licitaţie de ANC au acoperire naţională, în timp ce majoritatea licenţelor enumerate anterior asigurau o acoperire locală. În aceste condiţii, taxa stabilită în România nu este nejustificat de mare, cel mai important obstacol ce trebuia trecut de companii fiind costul ridicat al echipamentelor pentru frecvenţa 3,6  – 3,7 GHz.

„Noi am analizat licitaţiile prin care au fost acordate licenţele WiMAX în alte ţări din Europa, cea de la noi fiind cea mai scumpă. În Bulgaria, de exemplu, dar şi Italia sau Franţa, economii dezvoltate, unde locuitorii au o putere mare de cumpărare, licenţele au fost mai ieftine“, a mai spus Ghiţă, adăugând însă că Asesoft este în continuare interesată de această licenţă.

Reprezentanţii Cosmote nu au motivat decizia de a nu oferta. Oficialii Vodafone au declarat însă că lipsa ofertelor reprezintă „rezultatul unei politici discriminatorii, lipsite de viziune şi de interes pentru utilizatorii de comunicaţii din România, în ceea ce priveşte managementul spectrului de frecvenţe radioelectrice practicat de ANC“. De asemenea, aceştia au acuzat şi „ignorarea sistematică a comentariilor şi punctelor de vedere legitime ale reprezentanţilor industriei de comunicaţii electronice şi în special cele venite de la operatorii cu experienţă în operarea unor astfel de infrastructuri de comunicaţii, care au resursele necesare să investească în noi tehnologii şi în dezvoltarea de noi servicii de comunicaţii electronice“.

Însă, dacă oficialii Vodafone se declară nemulţumiţi de faptul că ANC a acordat, cu numai câteva luni în urmă, „o licenţă de spectru în banda de 410/415 MHz la un preţ derizoriu şi în mod discriminatoriu, prin excluderea nejustificată a competitorilor de la o licitaţie publică“, dar şi încredinţarea unei licenţe WiMAX Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii, reprezentantul Asesoft crede că, în formatul actual, licitaţia avantajează foarte mult operatorii mari de pe piaţă. „În ritmul acesta, peste câţiva ani ne vom trezi cu doar trei, maximum patru operatori pe piaţă. Noi sperăm ca ANC să opteze pentru o abordare diferită, pentru a sprijini cu adevărat accesul zonelor defavorizate la broadband şi mobilitate, principalele avantaje ale tehnologiei WiMAX“, crede Alexandru Ghiţă.

«Luăm în calcul acordarea de licenţe care permit introducerea WiMAX în alte benzi de frecvenţă, respectiv 2,5 GHz.»
Liviu Nistoran, preşedinte ANC

7,5 mil. euro este taxa de licenţă stabilită de Guvern pentru acordarea celor două licenţe WiMAX în benzile 3,6 – 3,7 GHz, taxă considerată prea mare de companiile interesate de furnizarea de servicii cu ajutorul acestei tehnologii