Un om forte al naziștilor, la fel de crud precum Reinhard Heydrich a fost Wilhelm Kube. Acesta era SS Generalkommissar fur Weissruthenien, adică era comandantul SS pentru Rusia Albă-Bielorusia. Wilhelm Kube a patronat uciderea sistematică a peste 55 000 de evrei din Bielorusia. În 2 martie 1942 el inițiase masacrul din Minsk în care muriseră 3 412 de evrei. La 28-29 iulie 1942, au fost uciși, din ordinul său 10 000 de evrei.
Partizanii sovietici au decis că, oricât de mari urmau să fie represaliile, Wilhelm Kube trebuia asasinat, indiferent cum. Misiunea era una foarte grea deoarece Adolf Hitler ordonase ca actele de bravadă personală a șefilor germani să înceteze, aluzie la încăpățânarea lui Reinhard Heydrich.
Partizanii au antrenat 12 echipe care să-l asasineze pe Kube. Reședința lui era strașnic păzită. Soția sa era o femeie cu prejudecăți și obsedată de curățenie. Alegea servitorii ”pe sprânceană”, femeile fiind obligate să facă duș și să-și schimbe lenjeria imediat după ce veneau de acasă, înainte de a îmbrăca uniforma de serviciu. Fiecare servitor era păzit de gărzi de corp și avea traseul său prin casă, neavând voie să se abată de la acest itinerar.
Partizanii au decis să o introducă pe Elena Mazanik (1914-1996). Aceasta era o tânără educată, frumoasă, curată, supusă, numai bună pentru severa doamnă Kube. Ea avea misiunea să observe casa lui Kube, pentru ca apoi să plaseze o bombă în dormitorul acestuia, care să se detoneze la ceva timp după plasare, undeva în jurul orei 2 noaptea, când Kube dormea, după ce lucra până târziu.
Tocmai regulile doamnei Kube au ajutat la reușita misiunii. Lev Liberman, un evreu din Minsk, infiltrat și el printre angajați era priceput să confecționeze bombe. El a adaptat o bombă, pe care Elena Mazanik să o ascundă în bagajul cu lenjerie intimă. Fata câștigase respectul gardienilor SS, reușind chiar să câștige încrederea acestora.
În data de 21 septembrie 1943, Elena Mazanik s-a dus la muncă. Din păcate, soldatul de la poartă era nou și a dorit să vadă conținutul bagajului, începând o percheziție grosolană. Când acesta a găsit câteva haine, apoi lenjeria, foarte stăpână pe sine, Elena a țipat la soldat amintindu-i că doamna Kube cerea ca ea să se schimbe înainte de serviciu și că el nu are dreptul să-i murdărească lenjeria albă.
Soldatul a încetat percheziția iar Elena a trecut cu bomba ascunsă. Apoi, observând că stăpânii nu erau acasă, a reușită să îl momească pe cel care supraveghea scara spre dormitorul lui Wilhelm Kube oferindu-i ceva de la bucătărie. Astfel, ea a putut să se strecoare în dormitorul familiei și să ascundă bomba amorsată sub patul lui Kube.
La 22 septembrie 1943, la 1,20 noaptea, bomba a explodat, ucigându-l pe nemilosul nazist. Bomba s-a detonat cu 40 de minute înainte din cauza căldurii din cameră, însă, cu toate peripețiile, misiunea a fost îndeplinită. Adolf Hitler a ordonat represalii, 1000 de bărbați fiind uciși.
Partizana Elena Mazanik nu a fost niciodată bănuită. Ea a luptat alături de partizani, fiind mai târziu decorată cu titlul de ”Erou al Uniunii Sovietice”. Ea a apărut în numeroase documentare tv despre al doilea război mondial.