În cadrul seminariilor de leadership pe care le susţin, se întâmplă des ca unul dintre participanții din sală să mă întrebe, în particular, dacă are șanse să devină lider. E un moment la care mă raportez cu teamă, pentru că la o astfel de întrebare este greu să oferi un răspuns corect.
Ca să pot răspunde, am nevoie de informații relevante despre persoana din fața mea. De aceea, întreb la rândul meu: aveți rezultate în activitatea dumneavoastră zilnică? Pentru că, în esență, leadershipul este arta de a obține rezultate în niște condiții date, și nu de a oferi scuze sau explicații în loc.
„Leadership means results“, spun americanii. Dacă ai rezultate în mod constant, ai abilități de lider. Și, apropo, nu trebuie să fii șef ca să fii lider. Poți fi lider și dintr-o funcție de execuție, cu condiția să obții rezultate.Un coleg de liceu, olimpic la matematică, descria câte o problemă pe care o „simțea“, dar pe care nu o putea rezolva, ca fiind „foarte simplă dacă nu ar fi așa de complicată“.
Așa-i și leadershipul, foarte simplu dacă n-ar fi așa de complicat! Este simplu pentru că rezultatele sunt vizibile, se pot măsura ușor. Este complicat pentru că există diferenţe mari între domenii de activitate, companii și echipe. Este complicat și pentru că societatea românescă are un specific local aparte. Este un mediu hipercompetitiv, în care, de multe ori, competiția se manifestă în direcția greșită. Apare foarte ușor sentimentul de frustrare provocat de calitățile sau rezultatele vizibile ale altcuiva. La americani, rezultatele de excepție conduc la formularea unor „bune practici“, care se extind în cât mai multe companii. La români, rezultatele de excepţie provoacă mai întâi comentarii şi atacuri la persoană.
Din ce în ce mai des, auzim că avem o criză acută de leadership în România. E doar parțial adevărat. Pentru că, ne place să recunoaștem sau nu, sunt și organizații cu rezultate extraordinare în ţara noastră, chiar în vremurile interminabile ale crizei (cu o mie de fețe). Iar organizațiile cu rezultate sunt conduse de lideri adevărați. Poate nu la fel de charismatici cum a fost Steve Jobs, dar la urma urmei nici liderul Apple nu era perfect. Apropo, știți că avusese, la un moment dat, intenția să-i îmbrace pe toți angajații companiei în helănci negre? Văzuse în Asia o fabrică unde muncitorii erau îmbrăcați la fel și i-a încolțit ideea uniformei Apple. A fost unul din rarele momente când s-a confruntat cu opoziția vehementă a propriei lui echipe.
Am mai observat un fenomen. Dacă organizația respectivă este multinațională, reușita îi este acceptată mai ușor, chiar dacă este condusă de români. Este liniștitor să știi ca directorul general român are un șef neamț afară, care îl ajută, care îl ghidează către succes. Pare însă aproape imposibil să acceptăm reușita unor companii locale, conduse de români, care reușesc singuri, fără mentori străini. Pentru că, nu-i așa, totul i se poate accepta unui conațional. Cu excepția succesului! E clar că în companiile românești mai este mult de lucru, iar leadershipul este unul dintre aspectele de îmbunătățit. Trebuie, totuşi, să apreciem şi să învăţăm şi din rezultatele și succesul conaționalilor noștri. Iar unul dintre motivele care stau la baza succesului Dedeman, Borsec, Softwin sau Mobexpert, ca să ofer doar câteva exemple, este modul în care aceste companii sunt conduse. Iată de ce, pentru cei care mă întreabă, deseori, dacă pot deveni, la rândul lor, lideri, am un singur răspuns cert: da, şi în România se pot forma lideri adevăraţi.
Andrei Goşu,
director general ASCENDIS