Sancțiunile și controalele la export au fost utile pentru a submina resursele financiare și baza industrială a Rusiei, dar nu au făcut nimic pentru a schimba calculul strategic al Kremlinului, este concluzia unei analize Foreignaffairs.

În ultimul deceniu, sancțiunile economice au apărut ca instrument de politică preferat al Washingtonului pentru a face față ba guvernelor ostile din Iran și Venezuela, ba traficului internațional de droguri. Sancțiunile au devenit tot mai populare deoarece oficialii din SUA le-au văzut drept un instrument cu costuri reduse, care ar putea răni inamicii Statelor Unite.

Acordul nuclear cu Iranul părea să justifice opinia factorilor de decizie conform căreia sancțiunile vor forța adversarii de la Teheran să facă concesii strategice. Sub președintele american Donald Trump, reînnoirea sancțiunilor împotriva Iranului și sancțiunile care vizau Venezuela au fost considerate, în general, eficiente, în slăbirea economiilor acestor țări.

Sancțiunile nu sunt un panaceu

În acest context, când președintele rus Vladimir Putin a lansat o invazie a Ucrainei în februarie 2022, răspunsul occidental a fost imediat: Statele Unite și aliații lor au lovit Rusia cu o serie de sancțiuni și restricții economice.

După un an, eficacitatea acestor măsuri oferă lecții importante despre limitele lor. Sancțiunile și controalele la export au fost utile pentru a submina resursele financiare și baza industrială a Rusiei, dar nu au făcut nimic pentru a schimba calculul strategic al Kremlinului.

Pe măsură ce factorii de decizie occidentali au intrat într-un conflict prelungit cu Rusia și în era unei competiții geopolitice cu China, cu toții ar trebui să recunoască acum că sancțiunile pot aduce prejudicii reale țintelor lor, dar nu reușesc să facă acele ținte să-și schimbe cursul. Sancțiunile nu sunt un panaceu.

După cum au demonstrat victoriile Ucrainei asupra Rusiei pe câmpul de luptă, războiul economic nu înlocuiește situația din teren, iar Statele Unite și aliații lor trebuie să investească într-o serie de instrumente pentru a-și apăra interesele și valorile, în loc să se aștepte la rezultate foarte mari în urma unui război economic.

Putin nu a fost descurajat

Factorii politici americani au început să planifice sancțiuni majore împotriva Rusiei încă de la sfârșitul anului 2021, pe măsură ce președintele Joe Biden a devenit îngrijorat de perspectiva unei invazii rusești a Ucrainei.

Inițial, factorii de decizie politică au căutat să folosească amenințarea cu sancțiunile, alături de asistență de securitate pentru Kiev și deschideri diplomatice către Moscova, pentru a-l descuraja pe Putin.

Oficialii occidentali au precizat că daunele economice ale unei invazii ar fi semnificative și complet diferite de sancțiunile cu care s-a confruntat Rusia în 2014, când a invadat prima dată Ucraina.

Putin nu a fost deloc descurajat. El a ales să invadeze țara vecină, evaluând, probabil, că toate sancțiunile punitive ar fi un preț acceptabil de plătit în schimbul cuceririi teritoriului ucrainean.

Rusia a rezistat furtunii economice

În doar o săptămână de la trecerea tancurilor rusești în Ucraina, Statele Unite și partenerii din G-7 au impus sancțiuni drastice asupra băncii centrale a Rusiei, mai multor bănci comerciale, oligarhi și lideri politici din Rusia, precum și armatei țării.

În plus, Occidentul a instituit controale ample la export pentru a opri accesul Rusiei la semiconductori și la alte produs- cheie de înaltă tehnologie. Inițial, sancțiunile au zguduit piețele, rubla scăzând, Rusia fiind forțată să dubleze ratele dobânzilor interne pentru a opri fuga de capital.

Controalele exporturilor au avut un efect devastator asupra producției militaro-industriale a Rusiei, Moscova fiind nevoită să apeleze la Iran și Coreea de Nord pentru muniție și arme. Dar, până la sfârșitul anului 2022, era din ce în ce mai evident că Rusia a rezistat furtunii economice inițiale mai bine decât se așteptau mulți oficiali și experți occidentali: economia Rusiei s-a contractat cu peste două procente în 2022, o inversare bruscă față de creșterea de cinci procente din 2021.

O scădere nu la fel de gravă ca acele estimări privind scăderea cu zece procente a PIB-ului.

Sancțiunile nu forțează schimbări de strategie

Economia Rusiei s-a dovedit rezistentă din trei motive. În primul rând, a reușit să profite de propriul război. Petrolul și gazele reprezentau aproape jumătate din bugetul Rusiei, înainte de război, iar incertitudinea geopolitică a dus la prețuri ridicate la energie în cea mai mare parte a anului, permițând Rusiei să-și sporească veniturile din petrol cu ​​aproximativ 20%, o plasă de siguranță semnificativă împotriva impactului sancțiuni lor occidentale.

Rusia a fost pregătită

În al doilea rând, Rusia a fost pregătită. În anii care au precedat războiul, Rusia a lucrat intens pentru a se izola de sancțiunile occidentale. Moscova și-a retras rezervele din sistemul financiar american, în 2018, a creat mecanisme interne de transfer interbancar și de plată care s-au dovedit de succes în gestionarea plăților interne și a celor dintre Rusia și aliații săi.

Rusia a aprofundat relațiile diplomatice cu China, India și țările din Orientul Mijlociu, beneficiind de noi debușee după prăbușirea comerțului cu Occidentul. Apoi, după ce sancțiunile au fost impuse, Rusia a adoptat politici macroeconomice, cum ar fi controlul capitalului și salvarea firmelor afectate de sancțiuni, pentru a reduce șocul.

Astfel de măsuri nu asigură sănătatea economică pe termen lung a Rusiei, dar au temperat impactul economic pe termen scurt al sancțiunilor occidentale.

Țările continuă să funcționeze într-o lume hard-power

În al treilea rând, spre deosebire de războiul economic de „presiune maximă” pe care SUA l-au purtat în ultimii ani împotriva Iranului, Coreei de Nord și Venezuelei, sancțiunile împotriva Rusiei au fost oarecum mai limitate. Bunurile de consum au fost, în general, scutite. Zeci de bănci rusești rămân conectate la sistemul financiar internațional, oferind un canal financiar pentru comerțul care nu a fost supus sancțiunilor. Occidentul s-a abținut să aplice sancțiuni secundare, care urmăresc să împiedice țări precum China și Emiratele Arabe Unite să facă comerț cu Rusia.

Lecția principală a sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei este una singură, pe care experții au identificat-o de mult: cei care le impun nu ar trebui să se bazeze prea mult pe astfel de măsuri. Sancțiunile sunt un instrument de sprijin valoros, dar rareori vor fi un glonț magic sau vor modifica radical deciziile unui adversar pe termen scurt. În contextul strategiei generale a Occidentului față de Ucraina, o strategie care a avut succes în unirea Occidentului, o altă lecție devine clară: țările continuă să funcționeze într-o lume hard-power.