Uniunea Europeană şi-a lărgit graniţele, iar românilor le revine sarcina de a păzi o bună parte din această nouă frontieră. Cu ce bani, cu ce mijloace şi cât de eficient o fac - am vrut să aflăm de la faţa locului. Şi am mers la una dintre porţile Europei, la Galaţi. În a cincea zi din an, punctul de trecere a frontierei Galaţi – rutier sau Giurgiuleşti, cum i se spune după numele localităţii vecine din Republica Moldova, pare încremenit. Clădirea impozantă
Uniunea Europeană şi-a lărgit graniţele, iar românilor le revine sarcina de a păzi o bună parte din această nouă frontieră. Cu ce bani, cu ce mijloace şi cât de eficient o fac – am vrut să aflăm de la faţa locului. Şi am mers la una dintre porţile Europei, la Galaţi.
În a cincea zi din an, punctul de trecere a frontierei Galaţi – rutier sau Giurgiuleşti, cum i se spune după numele localităţii vecine din Republica Moldova, pare încremenit. Clădirea impozantă a vămii şi cea la fel de făţoasă a poliţiei de frontieră nu mai sunt, de vreo doi ani, ceva nou în zonă. Deşi arată impecabil. O combinaţie de sticlă, metal şi zidărie cu aer occidental, în ciuda aşezării geografice: estul României, estul Europei. Din când în când, câte o maşină trece graniţa dinspre podul care face legătura cu Moldova de dincolo de Prut. Controlul? O formalitate, care nu durează mai mult de două minute. Asta, pentru că în primele zile ale anului 2007, cei mai mulţi dintre moldovenii care au trecut frontiera sunt şi cetăţeni români. Aşa că nu trebuie decât să arate cartea de identitate, documentele maşinii şi cartea verde. Poliţiştii îi poftesc apoi pe teritoriul Uniunii Europene. Şi studenţii care învaţă în România trec cu uşurinţă pe la Galaţi pe baza permisului de şedere. Ar mai fi restul moldovenilor. Pentru ei, de la 1 ianuarie, au fost introduse vizele. Actul cu pricina se eliberează rapid şi nu costă nimic. Însă singurul loc de unde pot fi procurate aceste vize este la Chişinău. Un alt motiv care justifică liniştea de la frontieră. În plus, la sfârşitul săptămânii trecute, ucrainenii, ruşii şi alţii abia se pregăteau de Crăciun şi Revelion şi mulţi au preferat să petreacă acasă. Introducerea vizelor a făcut, totuşi, ca numărul turiştilor care ar fi venit în România pentru sărbătorile pe rit vechi să scadă simţitor.
În primele cinci zile ale anului, pe la punctele de trecere a frontierei din judeţul Galaţi, hotar care are 118 kilometri, au trecut – fie că au intrat în România, fie că au ieşit din ţară – 2.200 de persoane şi 470 de autovehicule, adică mai puţin de jumătate din media din 2006.
„Nu există frontieră impenetrabilă“
Aşa stând lucrurile, am putea ajunge uşor la concluzia că nu se întrezăreşte nimic nou pe frontiera de est. Poliţiştii spun, însă, că aceasta ar putea fi doar liniştea de dinaintea furtunii. „Niciodată nu va exista o frontieră impenetrabilă“, recunoaşte tranşant Didel Bărădău, comisarul-şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră. Bărădău spune că se aşteaptă la un val de tentative de trecere frauduloasă a frontierei. Iar transfugii nu trebuie să vină neapărat din Asia. De altfel, la Galaţi, asiaticii sunt „păsări rare“. În decembrie, a fost reţinut un grup de indieni care a încercat să intre ilegal în România. Dar aceştia au fost primii asiatici prinşi pe picior greşit în ultimii doi ani.
Cum va întâmpina însă poliţia de frontieră inerentele probleme care vor apărea la graniţă? Megasistemul de supraveghere a frontierelor ţării, în valoare de un miliard de euro, mai are ani buni până când va fi funcţional. La Galaţi, deocamdată, a fost adusă o parte din aparatură, însă aceasta este ţinută pe tuşă. Mai sunt multe de făcut până când acest sistem va putea scana hotarele României. Căci programul de securizare a frontierei se anunţă a fi un veritabil „Big Brother“. Până atunci însă, poliţiştii trebuie să se descurce cu ce au. Şi au sedii, cel puţin în Galaţi, cu care poliţia din România încă n-a fost obişnuită. La Folteşti, o localitate de graniţă, o astfel de clădire a fost inaugurată relativ recent şi are toate coordonatele unui sediu de lux. Aflat la şapte kilometri de graniţă, căci la Folteşti nu este şi punct de trecere a frontierei, imobilul de un albastru intens contrastează izbitor cu locuinţele de chirpici ale sătenilor. La fel cum ciudată de-a dreptul este întâlnirea pe şosea a căruţelor trase de cai cu ATV-urile poliţiei. E totuşi semn că la frontieră lucrurile s-au schimbat. La fel cum garanţie pentru această evoluţie este fostul sediu al poliţiei de frontieră din punctul Galaţi – rutier, un fel de cabană, construită în mare parte din lemn, în care acum lucrează cei de la dezinsecţie şi care este mai mică decât o toaletă publică din generaţia nouă de construcţii.
Iarna, supravegherea se face de la distanţă
Maşinile Nissan şi Opel le sunt şi ele de ajutor oamenilor legii. La fel şi calculatoarele şi programele „deştepte“, care pot depista cu uşurinţă un paşaport falsificat. Aparatele de termoviziune, folosite pentru supravegherea pe timp de noapte, fac, la rândul lor, mai eficientă munca poliţiştilor. Verificările se mai fac cu binoclurile ori cu lunete care „bat“ pe o rază de zece kilometri.
Şi mai sunt momente, ca acela în care am străbătut localităţile de frontieră din Galaţi, când orice tentativă de încălcare a legii e zădărnicită chiar de natură. La sfârşitul săptămânii trecute, după o ninsoare zdravănă, soarele transformase malul Prutului într-o mlaştină. În aceste perioade, nici măcar poliţiştii de frontieră nu se încumetă să se apropie de râu. Supravegherea se face de la distanţă, cu certitudinea liniştitoare că nimeni nu va încerca să intre fraudulos în Europa.
Drumul de la bărcile din tablă la şalupe
Schimbările de la frontieră au venit treptat. Dacă am face comparaţie între dotările de acum ale poliţiştilor şi cele de care aveau parte aceştia acum patru, cinci, chiar şase ani, transformările sunt de-a dreptul spectaculoase. La vremea respectivă, patrulele erau formate din militari în termen. Pentru deplasare, aceştia foloseau, destul de des… caii. Iar la capitolul mijloace de transport motorizate, autoturismele ARO erau la putere. Pe Prut, pluteau bărci din tablă, ruginite. Verificarea frontierei se făcea pe timp de noapte cu farurile şi cu ochiul liber, iar sediile poliţiei puteau fi confundate cu nişte case sărăcăcioase. În timp, poliţiştii au ajuns să aibă calculatoare, sisteme de termoviziune, maşini de teren, birouri cu ştaif, şalupe etc., iar la Galaţi încă nu au sosit investiţiile masive care trebuie făcute la frontieră în următorii ani. Încă n-a venit partea lor din acel miliard de euro ce va fi „pompat“ în securizarea frontierei.