Chiar dacă demersurile pentru acordarea a şase licenţe WiMAX în România trenează, companiile care furnizează echipamente şi constructorii reţelelor se pregătesc intens, dar discret, pentru semnarea unor contracte de sute de milioane de euro.
La nivel global se fac mai multe teste şi implementări ale acestei noi tehnologii, unele de succes, altele cu un debut mai stângaci. Pakistanul şi Coreea de Sud sunt numai două dintre ţările în care WiMAX este la mare preţ.
Pionierul absolut ar putea fi considerat operatorul de telefonie mobilă Sprint, care investeşte trei miliarde de dolari în SUA pentru a asigura acoperirea pentru 100 de milioane de locuitori. Asta, în condiţiile în care penetrarea broadband în SUA este de 20% şi se estimează o rată de creştere de 17%.
Dar de unde vine profitul pentru operator? „Din descărcări de orice tip de conţinut, de la muzică la televiziune mobilă“, explică Andy McKinnon, specialist WiMAX la Motorola EMEA. „Utilizatorii de business vor putea să-şi acceseze aplicaţiile corporate şi să navigheze pe internet ca şi cum ar fi la birou tot timpul.
Iar furnizorii de servicii vor putea să vândă o singură conexiune permanentă către companii, înlocuind nenumăratele şi costisitoarele sisteme mobile de acces la reţelele interne, pe care managerii de IT trebuie să le gestioneze acum“. El spune că astfel se explică afirmaţiile conform cărora WiMAX va absorbi 63% din totalul investiţiilor în infrastructură wireless broadband până în 2009. „Este o previziune confirmată de contractele anunţate în ultima vreme, care toate sugerează că a venit vremea pentru WiMAX“, continuă McKinnon.
„Nokia Siemens Networks priveşte cu un deosebit interes perspectiva introducerii la scară naţională a reţelelor WiMAX“, a declarat pentru Capital Silviu Stănescu, account manager Nokia Siemens Networks România. „Situându-se la graniţa dintre reţelele fixe şi cele mobile, tehnologia poate fi folosită cu succes atât pentru consumatorii „clasici“, mai ales în contextul în care în România există un deficit important de buclă locală în special în zonele rurale, cât şi pentru cei care au nevoie de mobilitate, domeniu în care WiMAX poate constitui o alternativă la sistemele 3G“.
El spune că, din punct de vedere al investiţiilor, sumele pot varia foarte mult, în funcţie de planurile de afaceri ale operatorilor, de zonele geografice şi segmentele de piaţă care se doresc a fi accesate de către aceştia, de numărul de licenţe, de viteza de implementare şi, nu în ultimul rând, de competiţia cu alţi operatori care oferă deja servicii de bandă largă. ANRCTI şi-a propus să lanseze licitaţia pentru cele două licenţe naţionale şi patru regionale undeva în luna septembrie a acestui an. Procedura este însă condiţionată de emiterea de către ministerul de resort a unei hotărâri de guvern în acest sens.
Oricât de inovativă ar fi tehnologia, şi oricât de atractive aplicaţiile pe care le-ar putea oferi utilizatorilor, nu toate ţările sunt ideale pentru implementarea sa. Conform revistei Fortune, 90% din clienţii reţelelor mobile din Seoul, Coreea de Sud, folosesc deja servicii de date, astfel încât numai 5.000 de oameni s-au înghesuit la WiMAX de la lansarea sa în luna iunie. Dar Samsung, constructorul reţelei, se aşteaptă ca numărul lor să crească semnificativ până la sfârşitul anului.
Întâlnire de gradul trei între WiMAX şi 3G
În România, terenul este însă mult mai fertil, pentru că internetul mobil poate fi numit încă un moft. Nici operatorii nu sunt foarte darnici cu cifrele, semn că nu prea se mândresc cu ele. Specialiştii spun că ţările ideale pentru WiMAX sunt cele în care competiţia pe ADSL (linii fixe de internet în bandă largă) este scăzută, unde există o cerere importantă din partea companiilor şi unde costurile de instalare a reţelei nu sunt foarte mari. Multe dintre aceste condiţii se regăsesc în ţara noastră. Aşa cum se regăsesc în Pakistan, unde Motorola lucrează la o astfel de reţea. Compania a găsit acolo o penetrare broadband de 3%, dar previzionează o rată de creştere de 160%.
Dar Sprint nu este singura companie interesată de această tehnologie; WiMAX Forum, o organizaţie nonprofit înfiinţată în 2001 pentru a promova tehnologia, are peste 470 de membri, atât din rândul operatorilor, cât şi al furnizorilor de echipamente. „WiMAX este Wi-Fi cu steroizi“, spune Barry West, preşedintele diviziei broadband a Sprint. Noua reţea a operatorului va funcţiona până la sfârşitul acestui an în Baltimore, Chicago şi Washington. Pariul poate părea riscant, în condiţiile în care operatorii nu au reuşit să facă din 3G o tehnologie profitabilă. Ei se bazează însă pe faptul că utilizatorii vor deveni dependenţi de internetul mobil, creând astfel oportunităţi pentru dezvoltarea de aplicaţii atractive şi gadgeturi performante.
Ce este WiMAX
Reţelele bazate pe această tehnologie pot capta datele din eter mai repede şi la distanţe mai mari decât deja populara Wireless Fidelity, sau Wi-Fi. În timp ce Wi-Fi are o rază de acţiune de aproximativ 30 m, WiMAX utilizează o tehnologie de microunde radio care creşte distanţa la aproximativ 50 km.
