Ei sunt putini si costa averi. Sunt angajati de companii si de guverne pentru a deschide usile in spatele carora se afla politicienii sau functionarii internationali care fauresc politici si pentru a-i ajuta pe acestia din urma sa anticipeze efectele deciziilor pe care le iau, sa vada din perspectiva celor afectati direct de regulile pe care ei le pun pe hartie. Richard Linning este o astfel de persoana. Guvernul Romaniei l-a angajat consilier de preaderare pentru media si relatii publ
Ei sunt putini si costa averi. Sunt angajati de companii si de guverne pentru a deschide usile in spatele carora se afla politicienii sau functionarii internationali care fauresc politici si pentru a-i ajuta pe acestia din urma sa anticipeze efectele deciziilor pe care le iau, sa vada din perspectiva celor afectati direct de regulile pe care ei le pun pe hartie. Richard Linning este o astfel de persoana. Guvernul Romaniei l-a angajat consilier de preaderare pentru media si relatii publice, pe vremea cand premier era Adrian Nastase, cumparandu-i sfaturile cu bani frumosi. Cabinetul Tariceanu a continuat colaborarea, pana recent, cand contractul s-a incheiat. Aflat pe picior de plecare, omul de public relations Richard Linning dezvaluie cititorilor Capital cate ceva din culisele activitatii sale.
Capital: De la Bruce Lee la relatii publice europene este un salt urias. L-ati planuit?
Richard Linning: A fost un accident, nimic premeditat. Intregul meu destin se afla sub semnul intamplarii. La 19 ani am nimerit in jurnalism. Faceam televiziune pe vremea inceputurilor televiziunii. Dupa zece ani, exact cand simteam acut ca am nevoie de o schimbare, am rasfoit, din greseala, editia din ziua precedenta a unui ziar si am vazut un anunt. Guvernul din Hong Kong angaja jurnalisti pentru promovarea unui proiect. Daca nu deschideam un ziar vechi, nu aflam niciodata acest lucru. Mi-am depus CV-ul, am fost selectat, am intrat pe contract. In timpul liber aveam veleitati de actor, asa ca m-am dus la un casting local. Cautau figuranti pentru un film cu Bruce Lee. Am corespuns si asta data. In final, aveam sa mananc o bataie adevarata de la alti figuranti, niste chinezi. Nu li se spusese ca se filma, iar eu am aparut in mijlocul lor carand pe umeri un boxer chinez inert. Au crezut ca eu l-am doborat, asa ca mi-au dat o lectie.
Capital: Bruce Lee unde era in toata povestea asta?
Richard Linning: Trebuie sa recunosc, era mort. Filmul era o compilatie de filmari recente, cu taieturi din filmele lui vechi. Un mod de a face bani de pe urma unui om mort. In fine, autoritatile din Hong Kong au fost multumite de munca mea si m-au platit sa ma intorc acasa, la Londra, si sa organizez un festival, “Hong Kong la Londra” se numea. Asa am debutat in PR.
Capital: Guvernul Romaniei cum v-a gasit?
Richard Linning: M-a recomandat experienta. Lucrez de mai bine de doua decenii cu institutiile Uniunii Europene. Reprezint interesele companiilor, guvernelor, fac legatura intre cei ce fac legi si cei carora li se aplica.
Capital: In tara mea, cei mai multi ar privi cu suspiciune demersul dumneavoastra, intrebandu-se daca este echivalent cu a castiga bunavointa prin metode neortodoxe, prin mita.
Richard Linning: stiu. Aderarea la UE va schimba insa aceasta perceptie, eronata, asupra activitatii de lobby. In sistemul european, mituirea politicienilor nu este posibila. Nu poti mitui parlamentarii europeni. Sunt prea multi. Poti insa face schimb de informatii.
Capital: Poti mitui seful unui grup parlamentar…
Richard Linning: Este adevarat, poti incerca, dar nu-ti va garanta sprijinul celorlalti si ramai cu paguba. Aici intra in scena oameni ca mine, care faciliteaza intalnirea celor doua parti, dar pe alta baza.
Capital: Sunteti prieten cu toti parlamentarii europeni; nu sunt cam multi?
Richard Linning: Prietenii mi-i fac pe drum, in functie de interesul clientului care ma plateste sa-i deschid usi, iar cheia pe care o folosesc este informatia. Asa iti faci prieteni la Bruxelles sau la Strasbourg. Ai o informatie si o imparti. Trebuie sa stii cine sunt cei care propun o lege si in ce comisie se discuta. Apoi, daca au in vedere pozitia clientului tau. Daca nu, cum pot afla despre ea. Prefer sa dau un exemplu din mediul de afaceri. Ca intermediar intre interesele unei companii-client si pozitia politicienilor pot organiza o vizita a acestora din urma la una din fabricile clientului, unde acesta le poate expune interesul sau astfel incat sa se faca inteles.
Capital: si functioneaza?
Richard Linning: Daca nu functiona, acum eram somer.
Capital: Sunteti scump? Cat v-a platit Guvernul roman pentru serviciile de public relations?
Richard Linning: La a doua intrebare nu pot raspunde, nu-mi permite contractul. Nici la prima nu voi da cifre. Suma depinde de client, depinde de interesul acestuia si de mediul pe care trebuie sa-l sensibilizez.
Capital: Cat costa, atunci, reprezentarea intereselor unui client de top?
Richard Linning: Poti castiga si jumatate de milion de dolari pe an doar dand sfaturi. Sfaturi, nu implicandu-te sa le pui in practica. Partea a doua costa in plus.
“Poti castiga si jumatate de milion de dolari pe an doar dand sfaturi. Sfaturi, nu implicandu-te sa le pui in practica. Partea a doua costa in plus.”
Cine este Richard Linning
• Specialist in Public Relations, cu o experienta de peste douazeci si cinci de ani in concilierea intereselor mediului de afaceri cu obiectivele politicilor publice, la nivel european, national si local. In randul clientilor sai se numara guverne (croat, roman, cel al Hong-Kong-ului, australian etc.), asociatii nationale si internationale, companii
• Este membru al Societatii Profesionistilor in Afaceri Publice Europene. A fost presedintele Confederatiei Europene de Relatii Publice
• A fost angajat de Guvernul Romaniei in vederea consilierii in probleme
de preaderare pentru media si relatii publice.