(ultimele, prin intelegeri tip cartel), care umfla rata inflatiei. Nu deficitul bugetar, pentru ca o parte din cheltuielile bugetare sunt exagerate prin contracte publice acordate fara competitie. Nu nivelul inca insuficient al investitiilor straine directe, pentru ca acestea sunt atrase tocmai de o piata competitiva – fireste, cu exceptia investitorilor veniti in cautare de facilitati. Nu capitalul speculativ, care se pregateste sa intre in tara, pentru ca nu e el de vina ca are randamente mai mari decat investitiile productive, intr-o economie cu o structura de productie inca departe de media europeana. De accea, nici nu scriu acum despre FMI, tocmai cind acordul cu FMI este la ordinea zilei. Daca as scrie despre asta, as spune ca marele contabil-sef mondial ne-a aratat din nou oglinda, in care am vazut limitele si riscurile situatiei actuale. Dar ce vedem in oglinda sunt doar efecte, nu cauze. Iar printre cauze se numara si lipsa competitiei. De altfel, asta ne spune si Uniunea, in paragraful privind incapacitatea de a face fata presiunilor concurentiale din UE. Nu avem antrenament de acasa, piata interna nu ne prea invata sa facem fata competitiei reale, poate cu exceptia presiunilor concurentiale care vin din importuri.Asertiunea mea este mai mult decat o simpla speculatie. Este si una din concluziile unei lucrari recente la care am contribuit, Raportul Anual GEA privind Cercetarea, Dezvoltarea, Inovarea si Competitivitatea in Industria Romaniei. Acolo, pe baza analizei raspunsurilor la un chestionar al unui esantion reprezentativ de firme, se calculeaza o regresie care sa determine care sunt variabilele care pot explica competitivitatea interna si cea externa. Competitivitatea interna a rezultat ca este influentata pozitiv de folosirea unor noi metode de distributie, dar ca nu este influentata semnificativ de inovarea de produs si de proces. Pe de alta parte, competitivitatea externa este influentata tocmai de introducerea de produse noi, ceea ce arata ca piata externa este mai sensibila la inovare decit piata interna. Dincolo de aspectele metodologice ale studiului respectiv, o astfel de concluzie duce rationamentul mai departe: natura competitiei pe piata interna nu stimuleaza inovarea. De ce? Pe scurt, pentru ca aceasta competitie este alterata. Sunt multe cauze ale alterarii competitiei. De simtit, simtim pe propria piele. Atunci cand platim factura la telefon (inclusiv la telefonul mobil) sau factura la utilitati, cand cumparam benzina, cand cumparam ciment pentru constructii, cand luam credite de la banca si intr-o suta de alte ipostaze cotidiene ne lovim de lipsa de competitie. Poate nu o percepem, poate ni se pare normala. Am trait aproape un an in Suedia si mai mult de jumatate de an in Spania. Si nu mi se pare normal ca preturile din Bucuresti la multe produse si servicii sa fie mai mari decat cele din Sevilla, de exemplu, si comparabile cu cele din Stockholm. Solutia este aplicarea ferma a Legii Concurentei si a tuturor reglementarilor derivate din ea. De fapt, aplicarea acquis-ului comunitar. Noi ne-am tot facut probleme despre ajutorul de stat. Dar politica europeana de concurenta nu se rezuma la ajutor de stat. Ea este bicefala, iar partea cea mai consistenta, de fapt, in practica Comisiei, tine de politica anti-trust. Deocamdata, Consiliul Concurentei a dat un numar foarte mic de decizii de sanctionare a abuzului de putere dominanta de piata. Cred ca, in ultimul raport anual, se mentioneaza mai putin de zece astfel de cazuri in toata tara intr-un an de zile. E foarte putin, poti gasi zece cazuri pe zi, nu pe an. Si daca nu ne facem singuri curatenie, ne va face Uniunea. Dupa 2007, multe din cazuri vor deveni de competenta Comisiei Europene, pentru ca multinationalele cu filiale in Romania, care fie practica politici anti-concurentiale, fie sunt victime ale acestora, au „dimensiunea comunitara” ceruta. Vom asista atunci la amenzi uriase, vom avea riscul dezinvestirii, vom invata ce inseamna supravegherea liberei competitii si implementarea legislatiei anti-trust in modul cel mai dur cu putinta.