E greu de spus acum dacă Marea Britanie a luat sau nu decizia cea bună, iar o dezbatere pe această temă ar fi complet inutilă, pentru că nu ar duce la niciun rezultat. Cu toate acestea, atât dinspre opinia publică, cât și dinspre decidenți, argumentele pro sau contra au tot curs de vineri încoace.
Interesant este însă subiectul care ne-a pus pe foc: suveranitatea care ni se restrânge în momentul în care, așa cum zicea britanica de la The Telegraph, “o clică de comisari” de la Bruxelles, pe care nu noi i-am ales, va decide ce taxe vom plăti, care va fi nivelul lor, dacă să ni se crească sau să ni se taie salariile.
Cu titlul de “recomandare”, FMI face deja asta, deci de ce ne-ar deranja pe noi românii, că strategia bugetară se va decide în altă parte decât la București?
Ungurii vor ajunge din nou la mâna FMI, deși au încercat să evite acest acord.
Viktor Orban a fost unul dintre primii care au sărit să vorbească despre faptul că țara sa va avea o suveranitate restrânsă. În tot acest timp, aceeași țară a sa încearcă să intre în vorbă cu FMI, care, în schimbul banilor ieftini, îi va cere să taie cheltuieli ca să se poată încadra în calendarul agreat cu reprezentanții misiunii care le va vizita capitala cu regularitate.
Nu vreau să se înțeleagă faptul că mă bucur de răul vecinilor unguri, însă cred că este necesar să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă adevărul nu este întotdeauna comod. Iar adevărul este că țările au cedat deja din suveranitate și nu de ieri de azi. A spus-o și fostul ministru Daniel Dăianu la finalul acestei săptămâni, a spus-o și Adrian Vasilescu în urmă cu două luni, aici.
"Cedarea unor prerogative naţionale face parte din regulile jocului. Nimeni nu te obligă să intri în UE. România ştia la ce se înhamă. Ştia ce prerogative vor glisa către instituţii europene", spunea Dăianu. "Eu spun că ţările s-au obişnuit deja să cedeze suveranitate, când au cedat monedă au cedat suveranitatea, când au ajuns să unifice într-un fel sistemul de legislaţie în sensul că legislaţia oricărei ţări trebuie supusă verdictului legislaţiei europene", declara consilierul guvernatorului BNR.
Mai trist este că cine-mparte parte își face, iar acest lucru se va vedea, probabil, și când se vor împărți sancțiunile pentru depășirea limitei de deficit și faptul că nu trăim într-o lume ideală ne va fi confirmat prin faptul că state precum Germania sau Franța vor primi sancțiuni măsurate cu ocaua mică, în timp ce restul le vor primi cu o oca ceva mai mare.
Altfel spus, “bieţii de noi, tot robi ai istoriei suntem şi tot sub vremi”, vorba lui Nicolae Steinhardt.
Lipsă de suveranitate? Obișnuiți-vă!
12 decembrie 2011, 23:06
Ultima modificare în 13 decembrie 2011, 01:06
Despre problema suveranității statelor s-a mai discutat de la începutul crizei până acum, însă niciodată această temă nu a fost “atacată” mai direct ca în momentul în care David Cameron a ales să-și izoleze sau să-și protejeze (vom vedea în curând care variantă este cea corectă) țara aducând niște argumente cu care multă lume ar fi fost de acord.
Etichete:
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- Sfârşitul comerţului cu iluzii
- Gâlceava mentalităţii cu justiţia
- Apel în marjă
- Dacă agențiile ar primi rating, categoria “junk” ar fi mult prea bună
- Se curăţă economia de “baronii” din energie?
- Adevăratul român, cel care a ales să plece din țară?
- Virtuţile şi pericolele naţionalismului economic
- Problemele Europei, redescoperite
- Ziua Națională și modelul românesc pentru Europa
- Rânduri pentru românul care îşi jigneşte ţara