România conține nenumărate locații de-a dreptul spectaculoase. Printre acestea se află și barajul Gura Apelor din Retezat, care a fost construit în peste un deceniu, în perioada 1975-1986.
Locul din România care îi lasă pe mulți cu gura căscată! Barajul Gura Apelor din Retezat a fost construit în peste un deceniu, în perioada 1975-1986. Totodată, această atracție spectaculoasă a rămas una dintre marile amenajări hidrotehnice din România.
Barajul uriaș și lacul Gura Apelor din Retezat, aflate la circa 40 de kilometri de orașul Hațeg sunt două dintre marile atracții din Parcul Național Retezat și printre locurile de văzut în România.
România conține nenumărate locații de-a dreptul spectaculoase
Barajul Gura Apelor din Retezat a fost construit din anrocamente, adică bolovani şi pietriş, dar și grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase. În perioada anilor ’80, acesta era cel mai mare astfel de baraj din Europa.
De asemenea, are următoarele dimensiuni:
- o înălţime maximă de 168 de metri;
- o lungime la coronament de 480 de metri;
- o lăţime maximă la bază de 574 de metri;
- o lăţime la coronament de 12 metri.
Barajul este situat la cota 1.078,5 metri. Lacul Gura Apelor din Retezat, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri. Totodată, are un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă.
Este un loc unic în țara noastră
Barajul Gura Apelor din Retezat și lacul său de acumulare au fost amenajate într-unul dintre cele mai sălbatice locuri din Carpați. Zona aleasă pentru amenajarea hidrotehnică făcea parte din Parcul Național Retezat. Este primul teritoriu din România declarat rezervație științifică, încă din anul 1935.
Înainte de a începe amenajarea hidroenergetică, ţinutul ocupat de lacul de acumulare Gura Apelor şi de marele baraj din Retezat era un loc sălbatic, scăldat de apele râului Lăpuşnicul Mare şi ale afluenţilor săi, cunoscut ca traseu turistic important în Retezat.
În valea unde urma să fie amenajat Lacul Gura Apelor din Retezat, după ce lăsa în urmă o pantă abruptă şi întinsă, râul Lăuşnic – rămăşiţă a celui mai puternic fluviu de gheaţă din Carpaţi – îşi recăpăta cursul normal, intrând în Lunca Berhină (1.156 m), un loc în care păstorii își puteau odihni turmele, la poalele culmii Slăveiului.
În această zonă, se uneau două trasee turistice. Prima cobora dinspre lacul Bucura din Retezat pe spinarea Slăveiului. A doua însoţeşte cursul Lăpuşnicului, coborând dinspre gura Bucurei spre Lunca Berhină.