În pofida ajutorului financiar substanţial acordat de Berlin în ultimii câţiva ani membrilor mai năpăstuiţi ai zonei euro, criza economică a erodat legăturile comerciale dintre Germania şi restul Europei. Ţări ca Italia şi Spania nu mai au puterea de cumpărare dinainte şi, din cauza aceasta, au schimburi mai reduse cu Germania.

Grecia, cea mai obidită ţară din Europa, nu este acum decât o eroare de calcul a Germaniei. Exporturile germane către Grecia s-au prăbuşit cu 40% din 2008, iar Germania a important cu 9% mai puţin din Grecia. Anul trecut, Grecia se situa pe locul al 44-lea pe lista de parteneri comerciali ai Germaniei, imediat după Vietnam.

Nu este de mirare, aşadar, că firmele germane, susţinute puternic de guvernul cancelarului Angela Merkel, şi-au îndreptat atenţia către zone cu creştere mai rapidă, ca Asia sau Statele Unite. Nu este doar o problemă economică, ci una geopolitică.

Doamna Merkel este în cursă electorală, sperând să fie realeasă luna aceasta, iar unul din puţinele teme dezbătute în campanie a fost câte pomeni va mai da Germania vecinilor ei mai slabi. Ea a făcut eforturi conştiente de stabilire a unor legături mai strânse cu pieţe mai mari şi cu o creştere mai rapidă, cum este China. Dacă guvernul lui Merkel reuşeşte să facă din Germania un actor mai important pe plan mondial, prin politici comerciale şi investiţionale, aceasta va feri Germania de problemele structurale ale Europei şi, de asemenea, va garanta că va rămâne o forţă economică globală de sine stătătoare.
Pentru restul zonei euro şi pentru ansamblul Uniunii Europene, unitatea depinde de energia şi angajamentul susţinute ale Germaniei, cel mai bogat şi mai puternic membru. Cu cât mai mult îşi vede Germania interesele pe termen lung în afara Europei, cu atât mai puţin sigur este viitorul întregului proiect european.

Marţi, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a afirmat că, chiar dacă Germania şi-a reluat creşterea, ţările mai vulnerabile din zona euro nu o vor urma decât anul viitor. Băncile europene sunt în continuare slabe, iar creditarea – considerată de obicei o premisă a creşterii economice – este în declin.

Viitorul economic al zonei euro rămâne dependent în mare masură de Germania, cea mai mare piaţă pentru produse ca încălţămintea din Italia sau automobilele Ford produse în Spania. Companii germane ca Linde, mare furnizor de gaze folosite în industrie şi asistenţă medicală, sunt angajatori importanţi în Europa de Sud. Dar Linde a înregistrat anul acesta cea mai mare creştere în Statele Unite, unde vânzările au sporit cu 58%, la 2,6 miliarde de dolari, după achiziţionarea Lincare, o companie care furnizează oxigen pacienţilor la domiciliu.

Statele Unite au devenit o piaţă de succes şi pentru alte companii germane, ca Voith, producător de echipamente industriale, care a anunţat luna trecută că se aşteaptă să câştige de pe urme adoptării unei legi noi, care încurajează construirea de hidrocentrale electrice.

În plus, China a devenit cea mai importantă piaţă pentru Volkswagen, care a vândut 1,5 milioane de maşini în primele şase luni ale acestui an, mai multe decât în Europa Occidentală. Volkswagen acordă mai multă atenţie şi Americii de Nord. În 2011, a deschis o fabrică în Chattanooga, statul Tennessee, care a dus la creşterea cu 10% a vânzărilor în America.

"Este normal ca Germania să caute noi parteneri comerciali", a declarat Wolfgang Lechthaler, cercetător la Institutul pentru Economie Mondială din Kiel, Germania. Chiar dacă schimburile comerciale cu restul Europei se redresează, "s-ar putea să nu revină la nivelul anterior", a spus el.
Creşterea anuală a Germaniei, de 2,9% în al doilea trimestru, a ridicat media de creştere pentru zona euro şi, cel puţin pe hârtie, a însemnat încheierea recesiunii începute în 2011 în regiune.

Dar o privire mai atentă asupra statelor membre arată diferenţe mari între ţările nordice, în creştere, ca Germania, Austria sau Finlanda şi tările sudice, ca Spania, Italia şi Grecia, care continuă să se contracte, chiar dacă în ritm mai lent decât înainte. Aceste discrepanţe fac dificilă luarea de decizii de către Banca Centrală Europeană, care va avea joi reuniunea lunară de politică monetară şi care încearcă să stimuleze creşterea în ţările afectate şi, în acelaşi timp, să ţină sub control inflaţia în cele mai sănătoase.

Întrebarea care se pune acum este dacă firmele germane vor redescoperi unele din pieţele tradiţionale din Europa, date fiind semnele incipiente de stabilizare. Economiile din Spania, Italia şi Grecia s-au contractat, dar într-un ritm mult mai lent decât în trimestrele anterioare. Rata şomajului s-a redus uşir în Spania şi Italia, dar a continuat să crească în Grecia.

Dacă ţările din flancul sudic al Europei se redresează, ele ar putea redeveni atractive pentru afaceri şi bunuri.

În pofida presiunilor la care este supusă unitatea europeană, moneda comună şi un sistem legal relativ omogen ar putea acţiona în favoarea ţărilor celor mai afectate. Şi, chiar dacă schimburile comerciale ale Germaniei cu Statele Unite şi China sunt în creştere, cel mai mare partener comercial al ei rămâne Franţa, totalul importurilor şi exporturilor bilaterale ridicându-se anul trecut la 169 de miliarde de euro.

"Europa joacă un rol total diferit de China", a explicat Karl-Heinz Paqué, profesor de economie la Universitatea Magdeburg din Germania. "Nu este vorba doar de legături comerciale, este vorba şi de o integrare profundă".

Sursa: RADOR