Concluzia se desprinde dintr-un studiu privind sistemele de asigurari ale locuintelor impotriva riscurilor naturale pe batranul continent, studiu elaborat de compania Roland Berger Strategy Consultants.
Conform acestuia, singurul stat european in care exista o lege privind asigurarea obligatorie a locuintelor este Turcia. In alte tari, precum Franta, Belgia, Spania, Danemarca sau Elvetia, statul ofera un sistem de protectie impotriva riscurilor catastrofice, dar de acesta beneficiaza doar detinatorii de polite de incendiu, incheiate pe piata privata. In sfarsit, un ultim grup de state, din care face parte si Romania, iau in considerare introducerea in viitor a unei forme obligatorii de acoperire a catastrofelor naturale. Austria, Germania, Italia si Grecia fac parte din aceasta ultima categorie.
Intrand in detalii, sistemul turcesc, singurul obligatoriu, dateaza din anul 2000 si este organizat cu sprijinul Bancii Mondiale sub forma unui pool (asociatie) de asiguratori, care au format un fond comun de asigurare (Turkish Cathastrophy Insurance Pool – TCIP). Primele de asigurare au fost calculate luand in considerare expunerea la daune a fiecarei zone din Turcia, stiut fiind faptul ca doar o parte a acestei tari este expusa masiv riscului de cutremur. Sistemul functioneaza astfel: societatile de asigurare autorizate de TCIP platesc primele in avans cand primesc politele si le distribuie catre asigurati contra unui comision de 12,5-17,5% din prima de asigurare. Asiguratul trebuie sa notifice materializarea riscului in termen de 15 zile, iar TCIP are obligatia de a plati despagubirea cel tarziu in luna urmatoare, dupa ce suma a fost stabilita. De cand asigurarea locuintelor a devenit obligatorie, gradul de penetrare pentru aceasta categorie a crescut in Turcia de la circa 4% la circa 20%, procentaj considerat nesatisfacator.
Altfel se prezinta lucrurile in Europa de Vest, acolo unde asigurarile de catastrofa nu sunt obligatorii, dar sunt oferite de stat ca o masura sociala. In Franta, proprietarii de locuinte care au incheiata o polita impotriva pagubelor produse de incendii, inundatii sau furt beneficiaza de despagubiri pentru cutremur, alunecari de teren etc din partea Casei Centrale de Asigurare, societate publica care are garantia statului in privinta dezastrelor naturale. Procedurile nu sunt insa foarte simple. Solicitantul depune la Prefectura o cerere prin care solicita declararea dezastrului natural, pentru a putea beneficia de despagubiri. La randul ei, Prefectura alcatuieste un dosar care contine aspecte tehnice (intensitatea dezastrului, cartiere afectate etc.) si il trimite unui Comitet Interministerial. O data declarata starea de dezastru natural, asiguratorul plateste, proportional cu pagubele, in maximum trei luni de la aparitia riscului asigurat.
Situatia este similara in Elvetia, unde despagubirile sunt acordate de Fondul elvetian de ajutor (FHS). Acesta functioneaza sub forma unei fundatii private fondata de compania elvetiana de utilitati publice si are la baza venituri provenite atat din patrimoniul sau, cat si din comisioane aplicate jocurilor de noroc sau din donatii. Riscurile pentru care elevetienii primesc despagubiri sunt alunecarile de teren, inundatiile, presiunea zapezii, furtunile. Cutremurul este asigurat doar daca nu este acoperit de alta polita.
In Danemarca, detinatorii de polite impotriva incendiilor sunt asigurati automat de stat impotriva inundatiilor provocate de cresterea nivelului marii, acesta fiind principalul risc de catastrofa cu care se confrunta tarile nordice. Sistemul e finantat tot de asigurati, acestia platind in plus la politele de incendiu inca 20 de coroane daneze.
Un ultim exemplu este Spania, unde procedura de plata a despagubirilor este rapida si facila. Consortiul pentru compensarea asigurarilor, o companie a statului, plateste despagubiri doar daca riscul extraordinar nu este acoperit de alta polita sau daca asiguratorul care acopera riscul este insolvabil. Ca si in Danemarca, banii provin dintr-o suprataxa incorporata in prima la politele de asigurare a proprietatii.
Proiectul de lege initiat la noi de catre Ministerul Administratiei Publice, care prevede infiintarea unei companii cu capital majoritar de stat care sa administreze riscurile catastrofice, nu are asadar corespondent in Europa, unde sistemul functioneaza in baza unui parteneriat public-privat. Rolul autoritatii publice in aceste tari consta in asigurarea unui cadru legislativ adecvat sau in subventionarea primelor de asigurare, in timp ce companiile private asigura asistenta la distribuirea politelor de asigurare si la evaluarea pierderilor.    

Asigurarea locuintelor in alte tari europene

Turcia

In Turcia riscul de cutremur este asigurat obligatoriu, incepand din anul 2000. Companiile de asigurari au creat „Fondul comun de asigurare impotriva catastrofelor”, organism in care are reprezentanti si statul turc. Anul trecut, suma asigurata maxima atingea 20 de miliarde de lire turcesti, echivalentul a 20.000 USD. Dupa ce legea a intrat in vigoare doar doua milioane de locuinte, dintr-un total de 16 milioane, au fost asigurate.

Elvetia

In Elvetia bunurile care nu pot fi asigurate sau pagubele provocate de fenomene naturale care nu pot fi asigurate sunt acoperite de catre o fundatie privata (SHF), fondata in 1901 de catre compania elvetiana de utilitati publice. Despagubirile nu se acorda in totalitate, ci in procentaj de 60% din pierdere, respectiv 72% din pierdere pentru regiuni montane.

Franta

Legea franceza a asigurarilor (1982) conditioneaza acoperirea riscurilor legate de dezastrele naturale de un contract de asigurare a pagubelor la oricare din societatile de pe piata. Garantarea riscului de dezastre naturale este facuta de Casa Centrala de Asigurare (CCR), societate publica detinuta de statul francez.

Norvegia

Incepand din 1990, catastrofele naturale sunt acoperite de Fondul Norvegian pentru catastrofe naturale (NF), care este un fond al statului si care acorda despagubiri doar pentru detinatorii de polite impotriva incendiului. De-a lungul anului 1996, Fondul a inregistrat 1.057 de cereri de despagubire si a platit 33,7 de milioane de coroane norvegiene.

Spania

Consortiul de compensare a asigurarilor (CCA), o companie aflata in proprietatea statului, acopera riscul extraordinar prin aplicarea unui cost suplimentar la cateva tipuri de asigurare (cele pentru pagube personale sau ale proprietatii). Bunurile trebuie sa fie insa protejate printr-o asigurare obisnuita neobligatorie.

Danemarca

In Danemarca nu exista o asigurare pentru catastrofele naturale, dar statul despagubeste pagubele provocate de inundatii, in cazul in care bunurile sunt asigurate impotriva incendiilor. Sistemul este finantat printr-o taxa anuala de
20 de coroane impusa asupra contractelor de asigurare impotriva incendiilor.

Sursa: Roland Berger cu date de la asociatiile europene ale asiguratorilor