Județul Botoșani, locul unde trăiesc cei mai săraci pensionari din România

Cei mai săraci pensionari din România locuiesc în județul Botoșani. Aici, pensia medie este de 2.200 de lei, cu 6 lei mai puțin decât media națională. Din cei 75.600 de pensionari din județul Botoșani, majoritatea nu ajung nici măcar la 2.000 de lei pe lună.

Aici, sunt mult mai mulți pensionari decât angajați. Este o zonă îmbătrânită pentru că foarte mulți tineri au plecat în străinătate, mai ales din sate. Acest fenomen a început după anii ’90, când județul a trecut printr-o perioadă extrem de grea – fabricile s-au închis una după alta, iar oamenii abia își permiteau mâncarea de zi cu zi.

Țăranii au primit terenuri prin legea retrocedărilor, dar pentru mulți au fost mai mult o povară pentru că nu aveau cu ce să le muncească. Din această cauză, spre sfârșitul anilor 2000, a avut loc un val mare de plecări în străinătate.

Explicația autorităților române

Cele mai mici pensii le au oamenii din sate, mai ales că mulți dintre ei au lucrat la CAP-uri sau IAS-uri. Autoritățile române spun că pensiile mici din județul Botoșani sunt cauzate de tipul de economie din perioada comunistă. Atunci, județul respectiv era concentrat pe agricultură și industrie ușoară, cum ar fi CAP-uri, IAS-uri și multe fabrici de zahăr, sticlă și textile.

Acum, în evidențele Casei Județene de Pensii Botoșani sunt 1.560 de pensionari care au lucrat în cooperativele agricole. Aceștia au pensii mult mai mici față de alți pensionari pentru că pensia celor care au lucrat la CAP se calculează altfel decât pentru cei care au avut salarii ca angajați. La CAP, pensiile se calculau pe baza unor norme, iar munca lor era diferită de cea a unui angajat cu contract de muncă, așa că pensia le iese mai mică.

Satele sunt locuite doar de bătrâni

În sate, au rămas mai ales bătrânii. Cei mai mulți spun că abia reușesc să se descurce de la o lună la alta. Se simt nedreptățiți pentru că, după 40 de ani de muncă, trăiesc în sărăcie.

„După 40 de ani de muncă am 1600 de lei pensie. Am momente în care mă întreb pentru ce atâta chin? Eram îngrijitoare și mă trezeam dimineața la 6.00 să plec la muncă. Făceam treabă toată ziua. Mă întorceam acasă. Dădeam fuga să spăl haine, mai întrebam copiii de sănătate și mă apucam de mâncare, să aibă a doua zi când veneau, la prânz, de la școală. Mă prindeam miezul nopții. Și am văzut că și ăla care a stat mai mult degeaba tot primește 1200 de lei. Pentru ce atâta canon? Pentru 1600 de lei?”, a spus o pensionară celor de la Adevărul.

„Am făcut 65 de ani. Am mai stat un an în activitate. După aceea am zis să ies la pensie că nu mai puteam. Am lucrat mult cu publicul și mă istovise psihic. Când am încasat prima pensie am avut un șoc. Era mult mai mică decât salariul. Și stăteam așa cu banii în mână și mă gândeam, cum mă voi descurca?”, a adăugat un pensionar.

„Numai medicamentele cât costă. Chiar și compensate. Plus că sunt care nu se compensează. Mai ales anumite unguente mai bune. Că tot la muncă m-am îmbolnăvit cu articulațiile. Apoi vine căldura. La o garsonieră am de plătit 250 de lei, numai pe o lună. Și eu primesc 1600 de lei. Din ce mai cumpăr mâncare ? De haine și alte distracții nici vorbă”, a zis altă femeie.