atentia investitorilor. Cei mai multi dintre ei au plecat asa cum au venit. De ce? Li s-a cerut o mica atentie, spune „folclorul”. Nu au fost ascultati, sustinuti, ajutati cu legislatia ce le-ar fi fost necesara, spun oamenii de afaceri care s-au incumetat sa ramana in Valea Jiului. Pentru ca au plecat, fara gand de intoarcere, nu am avut cum sa ii intrebam ce i-a pus pe goana. Dar o sa incercam sa aratam putin din ce au simtit pionerii, prin prisma urmasilor lor, „businessman-ii” din Vale. Care, la randul lor, nu se simt prea bine si tot mai asteapta schimbarea. Schimbarea de mentalitate, desigur!Pentru ca am incercat sa adunam cat mai multe puncte de vedere ca sa putem prezenta obiectiv climatul de afaceri, am batut cu pasul si motorizat mai toate orasele, localitatile si strazile din Vale. O prima constatare – gropile si gunoiul de care te izbesti atunci cand iti doresti mai putin. Totusi, pe sosele se gaseau cete de muncitori care isi faceau de treaba. „Este a treia oara cand pun un petic aici!”, ne-a spus cineva. „Sunt alegerile. Primarul a asfaltat prima data cand a fost numit, dar s-a dus repede asfaltul. A doua oara a asfaltat nu stiu cu ce ocazie, dar tot de mantuiala, iar acum vrea sa aiba un argument in plus in fata alegatorilor”, ne-a mai spus altcineva.Lucian Contras, director la DH Sport, o firma de succes cu capital chinez, ne-a mai povestit una buna. Desi ar fi primit o sponsorizare mult mai generoasa decat cea pe care o ceruse, primarul din Petrosani nu si-a mai revendicat banii. Motivul: patronul DH Sport ii ceruse sa vina personal dupa sponsorizare, ca sa poata constata realitatea din teren: gropile „gemelare” si gunoiul infloritor. „Noi nu putem sa ne chemam potentialii parteneri de afaceri sa vina sa ne vada firma, din cauza mizeriei. Asa am pierdut multe contracte importante, dintre care unul cu o firma franceza lider in domeniu”, mai spune Contras. De altfel, DH Sport a avut la finele lui 2003 o cifra de afaceri de 120 de miliarde de dolari si un capital social de 750.000 de dolari. „Avem un proiect in derulare, o investitie de trei milioane de euro, pentru o linie tehnologica de fabricare a unor componente si intentionam ca, o data ce vom face noi componentele, sa ne extindem exporturile si catre piata europeana”, a precizat Contras. Pana acum, DH Sport exporta in Germania si Ungaria. Firma isi pune la punct un centru de lucru si la Deva. „Parca am trai in alta tara!”, ne spune si patronul unei firme de confectii din Petrila, Roger Ehrmann, un neamt care a venit in Petrosani sa investeasca, atras de forta de munca calificata. „Atunci cand am venit, intentionam sa creez 700 de locuri de munca. Ziceam ca sunt oameni nevoiasi, dar calificati, si ca pot in felul acesta sa ii ajut!”, povesteste Ehrmann. Din pacate, adevarul era ca oamenii obtinusera atestatele fara sa fi facut vreun minut de practica. „Se asezau la masina si trebuia sa ma duc la fiecare in parte sa ii explic cum functioneaza”, mai spune neamtul. Dupa ce s-au calificat la locul de munca, alta belea. „Mi-au multumit frumos si mi-au spus ca, o data ce au calificarea, pot pleca in strainatate”, zice Ehrmann. Acum, firma are 56 de angajati, a organizat cursuri de calificare pentru inca 42 de oameni si are o cifra de afaceri de 300.000 de euro. Investitia initiala a fost de un milion de euro si patronul se plange ca nici acum nu si-a scos banii.In plus, administratia din Petrila, in loc sa pupe mainile celor veniti sa creeze locuri de munca in oras, din comoditate sau din alte motive, le pune bete in roate. Mai multi oameni de afaceri din Petrila spun ca gunoiul nu prea este deranjat de oamenii de la salubritate, ca atunci cand Primaria nu mai stie pe unde sa il depoziteze il duce in curtile firmelor, fara ca macar sa intrebe patronii daca accepta sau nu, ca actele de firma se intocmesc cu mare greutate si cu mari greseli de redactare, pentru care sunt amendati dupa aceea investitorii. „Acum s-au mai linistit. Dar la inceput, veneau aproape la doua zile si cei de la Garda si Curtea de Conturi”, ne-a spus patroana de la firma Bigi, Elisabeta Balint. Patroana se plange si ea de forta de munca calificata „pe genunchi” si de indisciplina salariatilor. „Vinerea nu vin la munca, pentru ca e inainte de week-end. Lunea sunt in dubiu daca sa vina sau nu, pentru ca e dupa week-end. Dupa ziua de salariu, se imbata. Cu greu am reusit sa alcatuim un nucleu cu care sa putem lucra”, spune Balint. In Vulcan, toata lumea poate sa iti spuna unde gasesti firma de panificatie Kenann. „Am vrut sa fac o firma care sa se cheme Canaan – tara Sfanta. Dar mi-au gresit actele firmei”, spune Mansur Abugarara, un palestinian venit in Romania de mai mult de 12 ani. Mihai, dupa numele sau crestinesc de botez, este de profesie medic si a venit in Vulcan pentru ca acolo l-a chemat destinul. Are o cifra de afaceri de 48 de miliarde de lei, 12 microbuze ale firmei cu care aprovizioneaza cu paine toata Valea Jiului, un punct de lucru la Targu Jiu, o fabrica la Hateg si 180 de angajati. El poate fi considerat, insa, si un privilegiat, pentru ca a beneficiat de ajutor din partea Primariei. Secretul: este nasul a cel putin doi primari din Vulcan.”In doi ani, s-a schimbat Valea, deja nu mai este acelasi lucru. Dar mai sunt de facut”, admite consilierul pentru zone monoindustriale al premierului, ex-guvernatorul Vaii Jiului, Octavian Costescu.

Valea Jiului mai copilareste
„Experienta internationala arata ca, peste tot unde au existat zone monoindustriale, revenirea la o viata economica normala s-a facut in 20-30 de ani”, ne spune Octavian Costescu. „In Vale, de-abia au trecut sapte ani de la ultimele miscari sindicale de revolta”, precizeaza Costescu. Consilierul primului-ministru arata ca, in Vale, starea de stagnare intervine si pe fondul unei comunitati segmentate, al unui spirit civic nedezvoltat si inexistentei liderilor locali. La asta se adauga – bomboana pe coliva – experienta unor salarii mari si beneficii mostenite din trecut a fortei de munca.