În ultimii trei ani, lohnul românesc şi-a redus ponderea în totalul exporturilor cu circa şapte puncte procentuale, ajungând în 2006 la 45%. Teoretic, mai puţin lohn înseamnă exporturi mai stabile şi, în acelaşi timp, mai multe produse 100% „made in Romania“. De asemenea, lohnul are tendinţa de a se muta în sectoarele în care forţa de muncă este mult mai bine plătită. Partea mai puţin bună, dar anticipată, este că industria de confecţii şi textile, unde se
În ultimii trei ani, lohnul românesc şi-a redus ponderea în totalul exporturilor cu circa şapte puncte procentuale, ajungând în 2006 la 45%. Teoretic, mai puţin lohn înseamnă exporturi mai stabile şi, în acelaşi timp, mai multe produse 100% „made in Romania“. De asemenea, lohnul are tendinţa de a se muta în sectoarele în care forţa de muncă este mult mai bine plătită. Partea mai puţin bună, dar anticipată, este că industria de confecţii şi textile, unde se realizează o mare parte din contractele de lohn, şi-a redus turaţia.
Deşi şi-a redus ponderea în exporturile româneşti, lohnul a continuat să crească valoric în ultimii trei ani, de la zece miliarde euro în 2004, până la aproape 11,6 miliarde anul trecut. „Lohnul este un rău necesar pentru orice economie în formare. Oferă piaţă şi impune reguli de muncă performante, chiar dacă nu întotdeauna acesta este bine plătită. Decât să-ţi închizi fabrica, este preferabil să accepţi contracte în lohn, mai ales dacă partenerul îţi oferă şi echipamente pentru a realiza produsele comandate“, spune Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România.
Prin operaţiunile de outsourcing, ţările în curs de dezvoltare, cum este şi România, au beneficiat atât de materii prime, materiale, semifabricate, cât şi de documentaţia tehnologică şi know-how-ul necesare realizării produselor şi serviciilor contractate. Astfel, oferta ţărilor dezvoltate către economiile emergente a reprezentat pentru acestea din urmă o oportunitate, contribuind în acelaşi timp atât la folosirea mai eficientă a forţei de muncă, cât şi la ridicarea nivelului de trai din aceste ţări.
A ajuns oare România să fie prea dependentă de outsourcing? „Această dependenţă este în general legată de nivelul salariilor şi deci al costului muncii. La noi este o dependenţă mai mare decât în ţări ca Ungaria, Polonia sau Cehia, dar mai mică decât în cazul Bulgariei sau Ucrainei“, afirmă Lucian-Liviu Albu, director al Institutului de Prognoză Economică.
Menţinerea tendinţei de diminuare a contribuţiei lohn-ului, atât în exportul total, cât şi în importul total, poate fi privită ca un semn de maturizare a economiei româneşti. La acest factor pozitiv se adaugă şi trendul de mutare a lohn-ului de la sectoarele cu valoare adăugată mică la cele ce implică tehnologii şi forţă de muncă mai sofisticate decât în textile, de exemplu. Ca dovadă, în ultimul timp, lohn-ul din comerţul cu produse ale industriei construcţiilor de maşini a câştigat viteză. Această industrie a obţinut, în urma procesului de outsourcing, venituri de circa două miliarde de euro, numai anul trecut, potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză. În acelaşi timp, industria uşoară, deşi ocupă primul loc la outsourcing, a obţinut 1,8 miliarde de euro venituri din lohn. Produsele din lemn, inclusiv mobila, au adus 0,3 miliarde de euro.
De altfel, potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, textilele şi confecţiile au înregistrat, în ultimii ani, o diminuare a competitivităţii ca urmare a creşterii salariilor, aprecierii monedei naţionale, dar şi a puternicii concurenţe pe plan mondial.
Lipsa forţei de muncă s-a resimţit şi în declinul acestui sector. Anul trecut, în industria uşoară, numărul de salariaţi a scăzut cu 6%, comparativ cu 2005, iar comenzile din lohn s-au micşorat cu aproape 5%. Este de aşteptat ca acest trend să continue şi în anii următori. „În 2007, nu cred că va fi o scădere a lohn-ului mai mare de 10-15%, dar este extrem de periculos să scadă în anii viitori la 50%, dacă nu se rezolvă problema costurilor induse din macroeconomie, cum ar fi costul energiei, birocraţiei, taxe şi impozite pe salarii“, spune Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS).
Scăderea accelerată a volumului de lohn, deşi este îngrijorătoare pentru firmele din domeniu, nu reprezintă încă un pericol la nivel naţional pentru că este compensată de dezvoltarea altor sectoare. „Nicio ţară nu poate rămâne dependentă de lohn dacă doreşte să reziste pe termen lung în economia mondială. A rămâne croitorul, cizmarul sau chiar electricianul Vestului este o soluţie pe termen scurt şi mediu, ce trebuie înlocuită cu brandurile proprii. Altfel rămâi o colonie a marilor puteri economice care au piaţă şi tehnologie“, spune Mihai Ionescu. „Şansa României, pentru moment, este că pierderile din lohn-ul industriei uşoare au fost compensate şi chiar depăşite ca volum de cel din celelalte sectoare“, adaugă Ionescu.
Statele Uniunii Europene sunt principalele destinatare ale lohn-ului din ţara noastră. Anul trecut, aproape 86% din exportul de lohn al României a mers în aceste ţări. În cazul industriei uşoare, peste 97% din vânzări au luat drumul Uniunii. Valori ridicate există şi în cazul altor ramuri: industria constructoare de maşini (84,5%), articole din ciment, piatră sau sticlă (94,9%), produse din lemn, inclusiv mobilier, (74,8%).
Cei mai importanţi parteneri în cazul comerţului în lohn sunt Italia şi Germania, ţări către care s-au îndreptat anul trecut exporturi în valoare de 3,1 miliarde de euro, respectiv 2,5 miliarde de euro.
Lohn-ul pierde teren în Ungaria
Un partener care devine din ce în ce mai interesat să trimită outsourcing în România este Ungaria. Dacă valoarea exportului în lohn către ţara vecină a fost de 264 milioane de euro în 2003, anul trecut s-a ajuns la 640 milioane de euro. „Există o tendinţă uşoară ca anumite firme care au produs până acum în Ungaria să plaseze o parte din producţie în România, pentru că aici forţa de muncă este mai ieftină decât la noi“, spune Kónya László, consilier al Biroului Comercial al Ambasadei Republicii Ungare la Bucureşti. În opinia oficialului maghiar, la această practică recurg în special filialele companiilor multinaţionale care doresc să îşi optimizeze costurile. „Aproape 80-85% din comerţul româno-maghiar se derulează între firme mari, multinaţionale, care au producţie în ambele ţări“, adaugă Kónya László.
Dar nu numai filialele multinaţionalelor prezente în Ungaria îşi trimit producţia în ţara noastră. Există tot mai multe firme vest-europene care renunţă la contractele de lohn cu partenerii maghiari, în favoarea unora din România, sau chiar din ţări în care costurile sunt şi mai mici. „Ungaria este din ce în ce mai puţin interesantă pentru producţia de lohn, pentru că la noi au crescut mult costurile cu forţa de muncă. România este încă atractivă pentru acest tip de contracte, însă, pe măsură ce salariile vor creşte şi aici, lohnul se va diminua“, consideră Kónya László.
IT-ul rămâne pe val
Schimbări importante în ceea ce priveşte lohn-ul au loc nu numai între state, dar şi la nivelul ramurilor economice din ţara noastră. Dacă în unele industrii care au valoarea adăugată mică au început să piardă contractele de outsourcing în favoarea unor ţări ca India şi China, în alte sectoare, în care valoarea adăugată este mare, ţara noastră îşi va mai menţine atractivitatea şi în următorii ani. „În ultimul timp, marii jucători mondiali din zona IT – IBM, Oracle, Microsoft – şi-au deschis în România centre regionale de suport în care au angajat sau intenţionează să angajeze un număr impresionant de specialişti. Către aceste centre se vor externaliza un număr mare de proiecte“, spune Andy Dumitraşcu, marketing manager la TotalSoft.
În prezent, peste 90% din exportul românesc de software este realizat din outsourcing, însă jucătorii din această industrie apreciază că situaţia se va schimba în anii următori. Competitivitatea firmelor din România se va reduce comparativ cu cea din India, China sau Rusia, datorită creşterilor foarte mari de salarii. „Outsourcing-ul a fost esenţial pentru dezvoltarea industriei româneşti de software, dar este momentul să trecem la servicii cu valoare adăugată mai mare pentru a ne păstra competitivitatea pe plan internaţional“, spune Andy Dumitraşcu.
„Pe un orizont de timp cuprins între trei şi cinci ani, România încă va fi o destinaţie pentru proiectele de outsourcing din domeniul software. După această perioadă, deşi salariile programatorilor români vor fi în continuare mai mici decât ale celor din Vest, diferenţa de cost nu va fi suficient de mare încât să justifice asumarea riscului inerent care decurge din gestionarea acestui tip de proiecte“, adaugă Dumitraşcu.
În general, pentru România, fenomenul de outsourcing a prezentat o serie de avantaje, cel mai vizibil fiind menţinerea locurilor de muncă în sectoarele care beneficiau de astfel de contracte. Dar au existat şi alte beneficii, precum transferul de tehnologie care a însoţit investiţiile străine, creşterea nivelului de calificare a forţei de muncă şi a capacităţii manageriale, inclusiv în domeniul marketingului. La acestea s-au adăugat creşterea competitivităţii, conectarea la standardele de calitate şi control, specific pieţelor externe. În acelaşi timp, a ajutat în permanenţă la diminuarea deficitului comercial şi de cont curent al ţării.
În ciuda acestui aport favorabil, evoluţia comerţului exterior al României a devenit tot mai îngrijorătoare. În timp ce exporturile au crescut anul trecut cu numai 37% faţă de 2004, importurile s-au majorat cu peste 55%, iar deficitul balanţei comerciale s-a dublat. Situaţia s-a accentuat în primele luni ale acestui an.
«Nicio ţară nu poate rămâne dependentă de lohn. A rămâne croitorul, cizmarul sau chiar electricianul Vestului este o soluţie pe termen scurt şi mediu, ce trebuie înlocuită cu brand-urile proprii.»
Mihai Ionescu, secretarul general al ANEIR
44,9% din exportul României aferent anului 2006 a fost realizat din contracte de lohn. Valoarea acestora s-a ridicat la aproximativ 11,6 miliarde de euro
Click pe imagine pentru versiunea marita
