O analiză semnată de Patrick Wintour pentru The Guardian arată de ce operațiunea militară a lui Putin în Ucraina ar putea să-i aducă probleme geopolitice și mai mari, pe care nu le-a anticipat. Intrarea Finlandei și Suediei în NATO ar echivala cu cea mai mare gafă strategică a Kremlinului.
Până la sfârșitul anului, masa terestră a NATO, PIB-ul și granițele teritoriale cu Rusia s-ar putea extinde aproape la fel de mult cum ar fi făcut-o dacă Ucraina și-ar fi atins obiectivul său de aderare la alianța militară occidental.
Iar modul brutal în care Vladimir Putin a încercat să amenințe opțiunile de securitate ale Ucrainei a dus la o schimbare bruscă de atitudine în Finlanda și Suedia, țări care acum se reorientează, calculând posibila intrare în NATO.
NATO, pe cale să-și extindă populația cu 16 milioane, PIB-ul cu 800 de miliarde de euro
Dar amenințările nucleare rusești, care deja s-au pornit, pot intimida și pot face aceste state să se gândească mai bine. Dar până la summitul NATO de la Madrid, din iunie, NATO va fi pe cale să-și extindă populația cu 16 milioane, PIB-ul cu 800 de miliarde de euro și teritoriile cu 780.000 de milioane de km pătrați.
Ucraina, dimpotrivă, are o populație de 41 de milioane de locuitori, un teritoriu de 603.000 de milioane de km pătrați și un PIB de 155 de miliarde de euro. Ar putea fi formată o nouă graniță de 1.300 km cu NATO, exact opusul a ceea ce și-a propus Putin. Și mai rău pentru Moscova este că NATO se va întări în Marea Baltică, chiar lângă enclava Kaliningrad, baza navală strategică rusă.
Cea mai mare gafă strategică a războiului
Invadând Ucraina, Putin a crezut că a aruncat o rachetă spre Occident. Dar se pare că a fost mai mult un bumerang ghidat cu precizie.
Practic, intervenția militară a Rusiei în Ucraina a transformat două țări nealiniate în posibile membre NATO. Cu siguranță, aceasta poate fi considerată cea mai mare gafă strategică a războiului dus de Rusia în Ucraina.
Aderarea ar completa o piesă lipsă din puzzle-ul planificării strategice a NATO
Iar schimbarea a fost foarte rapidă. Finlanda, cu reputația sa de semi-neutralitate din ultimii 70 de ani, tinde să-și schimbe politica externă cu o viteză uimitoare. În sondajul anual al guvernului, din decembrie 2021, sprijinul finlandez pentru aderarea la NATO era de 24%. Acum a crescut până la 60%.
Una dintre dificultăți este că, având în vedere comportamentul Rusiei, niciun plan B, cum ar fi o cooperare mai mare suedezo-finlandeză în domeniul apărării, sau parteneriatul NATO pentru pace, nu pare la fel de concret ca aderarea cu drepturi depline. Majoritatea țărilor NATO văd Suedia și Finlanda drept importante active militare și de servicii de informații.
„Aderarea lor ar completa o piesă lipsă din puzzle-ul planificării strategice a NATO”, a spus Mika Aaltola, directorul Institutului Finlandez de Afaceri Internaționale.
În documentul publicat în această săptămână, Finlanda a insistat: „Aderarea nu ar obliga Finlanda să accepte arme nucleare, baze permanente sau trupe pe teritoriul său.
De exemplu, în primele etape ale aderării lor, membrii fondatori Norvegia și Danemarca au impus restricții unilaterale asupra calității de membru și nu au permis trupe permanente, baze sau arme nucleare ale alianței pe teritoriul lor pe timp de pace.
Va mai putea Rusia să deschidă cu adevărat un al doilea front spre nord?
Dar dacă Finlanda sau Suedia ar stabili unele condiții prealabile limitative privind armele nucleare, bazele permanente sau forțele militare, procesul de aplicare ar putea fi extins.
Un proces îndelungat de aderare implică și riscuri, deoarece Rusia, folosind întregul spectru al zonei gri a războiului, va căuta să hărțuiască și să paralizeze cele două țări. În ziua în care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vorbit în parlamentul finlandez, Rusia a fost acuzată de atacuri cibernetice și pătrunderea în spațiul aerian finlandez.
Finlanda a solicitat deja membrilor NATO garanții de securitate în perioada în care va sta în anticamera NATO. Pentru cei care se tem că NATO va escalada conflictul din interiorul Ucrainei, o prelungire bruscă a obligațiilor articolului 5 din tratatul alianței îl poate convinge și mai mult pe Putin că a avut dreptate să se confrunte cu politica de încercuire a NATO.
Dar va mai putea Rusia să deschidă cu adevărat un al doilea front spre nord, când frontul principal, din sud-vestul Rusiei, se dovedește atât de costisitor?