Curtea de Apel Bucureşti a decis, pe 14 iulie, că Raiffeisen Bank să restituie toate dobânzile încasate prin majorarea lor abuzivă şi prin lipsa de informare şi să îngheţe şi cursul valutar pentru francul elveţian. Totul a plecat de la un ordin al ANPC (Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorului) emis în 2017, care „dispune încetarea practicii comerciale incorecte” utilizată de către operatorul Raiffeisen Bank S.A, ce constă în fapta operatorului economic de a NU informa în prealabil consumatorii despre viitoarele costuri ale produsului financiar. Astfel, consumatorii au luat o decizie de natură comercială pe care în mod normal nu ar fi luat-o, dacă aceştia ar fi cunoscut în prealabil că nivelul dobânzii ar fi crescut la un nivel pe care deja Raiffeisen îl cunoştea. Tocmai de aceea scandalul în sine se numeşte Raiffeisen Leaks, scrie avocatul Adrian Cuculis.

Decizia este surprinzătoare în sensul că instanţa de judecată menţine în sarcina unui mare jucător de pe piaţa bancară din România o obligaţie ce o sa aiba un impact social, în primul rând, dar, nu mai puţin important, unul economic extrem de mare. Băncii îi este imputat faptul că a practicat o metodă abuzivă de a nu-şi anunţa clienţii cu privire la viitoarele costuri ale produsului.

Dobânda contractuală va trebui în mod obligatoriu rediscutată cu consumatorii. Este vorba despre  15.000 – 20.000 de consumatori aflaţi în situaţia aceasta şi probabil că se va ajunge la litigii-fulger, având în vedere faptul că banca a avut o politică prin care refuza să accepte, cel puţin public, faptul că a greşit faţă de consumatori prin implementarea unei astfel de politici, consideră avocatul Adrian Cuculis.

Dacă recursul Raiffeisen de la Înalta Curte de Casaţie va fi respins, ordinul ANPC va deveni obligatoriu şi orice efect suspensiv de până acum va fi ridicat, iar banca va trebui, în cel mai scurt timp posibil, să restituie sumele de bani încasate în mod nejustificat. Prin această decizie se poate ajunge la reechilibrarea obligațiilor contractuale încheiate în defavoarea debitorilor și înghețarea cursului valutar la valoarea pe care o avea moneda împrumutată. Această măsură este în favoarea a numeroși debitori ce au ajuns într-un impas financiar ca urmare a dublării valorii francului elvețian, creștere de care băncile s-au bucurat, profitând de lipsa de informare a consumatorilor pentru a înregistra beneficii financiare suplimentare.