Cina de gală de la cartierul general al NATO din Napoli îi vedea adunați la mese pe toți cei mai importanți ofițeri, însoțiți de soții și oaspeți distinși. Înainte de a începe, comandantul a cerut liniște și a scandat: „Să ciocnim în cinstea Alianței Atlantice!”. Nu și-ar fi putut imagina că, împreună cu el, va ridica paharul și un spion din serviciile secrete ruse, o tânără zâmbitoare în rochie de seară: protagonista celei mai senzaționale operațiuni secrete desfășurate de Moscova în Italia.

O investigație efectuată timp de zece luni de cotidianul „La Repubblica” împreună cu site-ul de investigații „Bellingcat”, săptămânalul „Der Spiegel” și „The Insider” a reconstituit misiunea secretă condusă timp de aproape zece ani de o femeie misterioasă, cu o identitate pe cât de complexă, pe atât de falsă: Maria Adela Kuhfeldt Rivera, născută în Peru din tată neamț. O tânără de 30 de ani cosmopolită și încrezătoare în sine, care vorbește șase limbi străine și a deschis o companie pentru producerea de bijuterii, apoi a intrat în cercurile mondene din Napoli și, în cele din urmă, a reușit să se infiltreze în personalul bazei NATO și al Flotei a VI-a a SUA: vârful operațional al puterii militare occidentale în Europa. O Mata Hari modernă, care s-a remarcat prin comportamentele ei seducătoare și a lăsat o mulțime de inimi frânte înainte de a dispărea fără urmă.

Urma principală care o leagă de serviciile secrete de la Moscova este pașaportul rusesc folosit pentru a intra în Italia: aparține aceleiași serii speciale folosite de 007 din GRU, serviciile de informații militare aflate sub ordinele Kremlinului, cei care au încercat să îi otrăvească cu gaz pe Serghei Skripal și pe producătorul bulgar de arme Emilian Gebrev. În total, a folosit trei pașapoarte rusești – unul național și două pentru expatriere – toate cu numere similare celor folosite pentru acoperirea agenților de la Moscova. Pe 14 septembrie 2018, „Bellingcat” și „The Insider” au demascat echipa ucigașilor, publicând documentele lor, iar a doua zi, Maria Adela a părăsit brusc Napoli cu un zbor spre Moscova, fără să mai reapară vreodată.

Pe de altă parte, numele ei era o invenție. Așa cum s-a descoperit deja de cealaltă parte a Oceanului. În august 2005, un avocat din Lima a cerut recunoașterea cetățeniei peruviane pentru Maria Adela Kuhfeldt Rivera, prezentând un certificat de naștere semnat la Callao la 1 septembrie 1978 și un certificat de botez de la parohia Cristo Liberador. Păcat că biserica nu exista la acea vreme: a fost construită abia nouă ani mai târziu. Greșeala determină autoritățile peruane să respingă cererea și să deschidă o anchetă penală. La Moscova nu se îngrijorează nimeni: poate cred că nimeni nu va merge să verifice în America de Sud și decid să continue operațiunea. În 2006, a fost eliberat pașaportul rusesc, prezentând-o drept angajată la Universitatea de Stat cu o adresă de reședință la Moscova, unde – după cum am verificat – nimeni nu și-o amintește.

Infiltrarea în Europa

Mulți dintre agenții GRU identificați în ultima perioadă au identități similare: precum Serghei Vladimirovich Cherkasov, un brazilian cu tată german arestat în Olanda în iunie 2022, care ani de zile s-a deplasat netulburat între Irlanda și Statele Unite. Maria Adela își începe și ea călătoria lent. Potrivit fotografiilor publicate pe rețelele de socializare, între 2009 și 2011 se deplasează între Roma și Malta. „Am cunoscut-o în Malta la ziua ei de naștere, în 2010 – își amintește Marcelle D’Argy Smith, jurnalistă de multă vreme și fost redactor al ediției britanice „Cosmopolitan” –.

Spunea că urmează un curs de gemologie la Paris, dar că venea adesea la iubitul ei pe insulă”. Pe 11 octombrie 2011 a făcut o călătorie lungă cu trenul de la Paris la Moscova prin Belarus: călătoria a durat două zile și jumătate și repetat-o de mai multe ori în anii următori. De altfel, până în 2012 a locuit în principal în capitala Franței, unde a înregistrat o firmă de bijuterii cu marca Serein.

O cascadă de bijuterii

De la începutul anului 2013, Maria Adela începe metamorfoza. În Italia locuiește într-un condominiu din Ostia și locuiește într-o clădire roz modestă de la periferia orașului Valmontone: cartea de identitate eliberată de municipalitatea Lazio o califică drept studentă. Dar în februarie 2013 a înregistrat o firmă, Serein Srl, pentru realizarea de bijuterii. Și, în doi ani, totul se schimbă. În primul rând afacerea: compania deschide un atelier în centrul Tarì, la Marcianise, obținând autorizația de la Poliție. Ea se mută la Napoli, pe una dintre cele mai fascinante străzi din Posillipo, Via Manzoni; apoi închiriază o casă și mai frumoasă, în Via Petrarca, completată cu o terasă cu vedere la minunăția Golfului Napoli.

Se impune în viața orașului, între evenimente și vernisaje. În 2016 inaugurează o „concept gallery” în incinta prestigiosului Palazzo Calabritto: „noul loc de întâlnire pentru pasionații de tot ceea ce rimează cu luxul”. Presa relatează prezența unei mulțimi de vedete și personalități cunoscute, printre care un consilier și un director de la Consulatul american. Ea îi întâmpină zâmbitoare, păr lung și negru și puțin machiaj. Între timp, își pune bijuteriile la vânzare online, inventând o stemă inexistentă: „Din 1.800 lucrăm cu intenția de a crea mici opere de artă, care să ofere emoții. În peste 200 de ani am văzut mii de ochi strălucind”. Site-ul explică că „sunt create pentru femeia elegantă și niciodată excesivă. Intenția noastră este de a spori frumusețea naturală a fiecărei femei, oferindu-i momente de fericire. Jungle by Serein este inspirată din locurile și culorile încântătoare ale Coastei Amalfi”. În realitate, totul este fals: ar fi bijuterii achiziționate în China la prețuri foarte mici și redenumite într-un mod captivant, precum „grădini înflorite” și „universul formelor”.

Maria Adela nu pare interesată de câștiguri, pentru că întotdeauna facturează puțin – în total 13.000 de euro venituri -, în timp ce cheltuie enorm pentru a organiza cine și petreceri. Bani a căror origine este necunoscută.

Marinari, femei și necazuri

Misiunea sa este alta. Și reușește să o facă de minune. Ea este acceptată în Lions Club „Napoli Monte Nuovo”, un club cu totul special: a fost fondat de ofițerii bazei NATO din Lago Patria, chiar și logo-ul urmează simbolul marțial al Allied Joint Force. Partenerii sunt practic toți militari, angajați și tehnicieni ai Alianței Atlantice sau ai Flotei a VI-a a SUA. Este vorba despre comando care gestionează misiunile NATO și activitățile Marinei SUA în Europa: cea mai râvnită țintă de serviciile secrete ruse. Maria Adela a obținut în 2015 chiar numirea de secretar al clubului și este unul dintre cei mai importanți membri, atât de mult încât își activează pagina de Facebook. Un locotenent colonel german, Oberstleutnant Thorsten S., i-a explicat pentru „Der Spiegel” că clubul era în criză, iar apoi liderul unuia dintre cei mai mari Lions napolitani a recomandat-o pe Maria Adela: „Ea poate reînvia inscripțiile datorită relațiilor sale internaționale și a celor cu societate civila”. Colonelul își amintește că femeia a fost foarte activă, participa la toate evenimentele și în 2018, când adeziunile au reînceput să scadă, s-a oferit să plătească taxa de înscriere pentru toți.

„Nu am înțeles niciodată care erau motivele ei”, a spus ofițerul.

Acel club era pânza de păianjen perfectă, în care agentul GRU „a agățat” numeroși ofițeri NATO, construind o vastă rețea de relații, unele de natură sentimentală: unul dintre liderii Comandamentului Atlantic ne-a confirmat că a avut o scurtă relație romantică, cerând anonimatul. Pentru toată lumea își justificase cetățenia rusă cu o poveste romanțată: s-a născut în America de Sud, fiica unui german și a unei peruane. Când nu avea încă doi ani, mama ei single a dus-o la Moscova pentru a participa la Jocurile Olimpice din 1980. Dar, apoi, a trebuit să se întoarcă în grabă în patria ei, încredințând-o unei familii de cunoștințe sovietice. Mama ei nu s-a mai întors și Maria Adela a crescut în URSS, cu o relație dificilă cu părinții ei adoptivi: „În copilărie, tatăl meu vitreg m-a violat. De aceea am părăsit Rusia: nu mă voi întoarce niciodată, visul meu este să rămân în Europa și să mă căsătoresc aici”.

În interiorul cartierului general al NATO

Printre persoanele pe care le-a frecventat, s-a numărat colonelul Shelia Bryant, pe atunci inspector general al Forțelor Navale Americane din Europa și Africa: o avocată absolventă la Harvard, care a făcut parte în Irak din staff-ul generalului Jim Mattis, pe atunci șef al Pentagonului. Shelia Bryant s-a întors acum în State, unde a fost candidată la Cameră pentru Partidul Democrat.

Maria Adela îi spusese și ei aceeași poveste: „Mi s-a părut o poveste confuză și neconvingătoare. De ce ar fi trebuit ca cineva să-și abandoneze fiica în Uniunea Sovietică?”. Nu era singurul element de îndoială: „Era greu de înțeles de unde avea banii: își deschisese un magazin și schimbase adesea apartamente în cele mai frumoase zone ale orașului fără surse credibile de venit. Nu am vorbit niciodată despre politică cu ea și aveam acces limitat la informații militare confidențiale care ar putea fi de interes pentru GRU: eu și soțul meu ne-am limitat relațiile la interacțiunile sociale. Îmi amintesc că avea relații nu numai cu ofițeri și oficiali americani, ci și cu belgieni, germani și italieni. Am încercat să o ajutăm în ceea ce păreau a fi problemele ei sentimentale cu bărbații…”.

Aceeași impresie au relatat și alte prietene, vorbind de multe pasiuni aparent chinuite. Persoanele pe care le-a abordat în rangurile Alianței Atlantice și ale Marinei SUA sunt multe. Ea a fost strâns legată de Administratorul de Sisteme de Date de atunci al cartierului general Atlantic: responsabila cu cele mai sensibile sisteme informatice. Dar cele doi s-ar fi certat brusc în 2018. Femeia nu mai lucrează pentru NATO: își dăduse disponibilitatea de a vorbi cu „Der Spiegel”, dar imediat ce a aflat argumentul, a refuzat.

La fel ca și alți prieteni în uniformă ai Mariei Adela. Mai mulți lucrau în spitalul american din Gricignano; alții în birourile de comunicare; unii însă aveau mai multe poziții operaționale, de exemplu un colonel olandez. I-a invitat la ea acasă, într-un restaurant, a fost oaspete în apartamentele lor: cel puțin unul își amintește cumpărăturile în buticul ei. În fiecare an, de ziua sa – falsă – organiza o cină lângă piscină. Nu știm dacă fizic a reușit să intre în baza NATO sau în comandoul SUA, dar există indicii puternice ale prezenței sale în cadrul unor ceremonii: dansurile anuale ale NATO, cel al Corpului Marinei, câteva seri de binefacere.

Infiltrare maximă

Maria Adela pare să nu cunoască limite. Pe pagina sa de Facebook arată fotografii cu o călătorie în Bahrain, unde se află cealaltă flotă militară americană și unde se întâlnește cu prim-ministrul, prințul Al Khalifa, căruia îi dăruiește câteva bijuterii ale mărcii sale. Între timp, mută sediul companiei la Milano, la câțiva metri de Duomo, în birourile unui contabil proeminent: cel mai recent bilanț arată pierderi de 300.000 de euro, probabil cheltuielile pentru activitatea frenetică de reprezentare.

Investigația noastră nu a reușit să reconstituie informațiile pe care le-a obținut spionul sau dacă a reușit să planteze viruși informatici pe telefoanele și computerele prietenilor ei. Însă, a intrat în contact cu figuri cheie din NATO și din Marina SUA: niciun agent rus nu reușise vreodată să pătrundă atât de adânc în vârful Alianței Atlantice. Nu a fost posibil să se stabilească nici dacă există o legătură între această operațiune și o altă poveste senzațională de servicii secrete: arestarea unui colonel francez de la sediul din Napoli. Ofițerul a ajuns în închisoare la Paris în vara anului 2020, fiind acuzat că ar fi vândut dosare top secret către GRU. Însă, Maria Adela dispăruse deja.

Decolează pe 15 septembrie 2018, imediat după dezvăluirile despre 007 ruși care au răspândit otrăvuri letale în Europa. Prietenii ei napolitani au contactat-o degeaba pe rețelele de socializare, ultimul ei iubit – un antreprenor care servește în baza americană – o bombardează cu mail-uri. Fără răspuns săptămâni întregi. Lovitura de teatru sosește pe 19 noiembrie 2018 cu o postare în italiană și în engleză, în care informează că are o tumoare. „Adevărul pe care trebuie să-l dezvălui, în sfârșit.

Încercam să mă ascund de mine, în unele momente am reușit! Acum părul crește după chimio, scurt scurt, dar este… îmi lipsește totul, dar încerc să respir. P.S.: Mulțumesc tuturor oamenilor care nu au încetat să mă bombardeze cu mesaje. Vă iubesc”. În fotografia de profil are o perucă bob blond: este ultima imagine înainte de tăcere. Doar lui Marcelle D’Argy Smith, fostul director al „Cosmopolitan”, i-a scris pe Whatsapp în decembrie anul trecut: „Sunt atât de multe lucruri pe care nu le pot (și nu le voi putea) explica niciodată, dar să știi că mi-e foarte dor de tine”.

Fata colonelului

Maria Adela a fost foarte abilă să-și ascundă urmele. Dar o lungă analiză în bazele de date rusești dezvăluite în ultimii ani, împletind știrile disponibile și folosind software-uri pentru compararea fețelor, a făcut posibilă descoperirea numelui ei real: Olga Kolobova, născută în 1982. Punctul de plecare a fost fotografia unii pașaport vechi: o fată care dispare timp de 13 ani, pentru a reapărea la Moscova la sfârșitul anului 2018, când în scurt timp își cumpără două apartamente de lux și un Audi, în timp ce lucra ca angajată de nivel scăzut într-un birou public.

Nu numai. Tatăl său a fost decanul unei facultăți militare de la Universitatea din Ekaterinburg: un colonel care a primit numeroase medalii „pentru că și-a servit patria în străinătate, în Angola, Irak și Siria” și care, prin urmare, s-a ocupat de informații secrete. Colonelul s-a pensionat în 2007: agenții GRU sunt adesea recrutați dintre copiii ofițerilor. Ultimul indiciu a fost furnizat pentru „Bellingcat” de un denunțător rus: fotografia noului permis de conducere al Olgăi Kolobova, realizată în 2021, care are un procent mare de coincidență cu chipul Mariei Adela. Dovada definitivă, însă, vine din imaginea de la profilul de Whatsapp al Olgăi Kolobova: este aceeași cu părul blond bob publicată de Maria Adela în ultimul mesaj.

Pe Odnoklassniki (OK), una dintre cele mai populare rețele de socializare din Rusia, Olga a scris în ultimele luni texte de laudă față de invazia Ucrainei în grupul „Prietenii lui Putin”. Dar acesta este cel mai puțin surprinzător lucru despre incredibila sa aventură de spionaj.