Lovitură pentru părinți. Se taie aceşti bani! Măsura se suspendă de la 1 aprilie

Vești proaste pentru părinți. Potrivit unui proiect publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor, cheltuielile cu creşa sau cu grădiniţa nu vor mai fi suportate de stat, prin intermediul angajatorului. Propunerea suspendării aplicării acestei măsuri, vine din partea Ministerului.

De menționat este faptul că, până în prezent, părinţii primeau 1.500 de lei pe lună de la angajator, iar mai departe, firmele urmau să-şi scadă această cheltuială din impozitele plătite statului. Legea este în vigoare de la începutul anului şi nu se aplică retroactiv.

Astfel, începând cu data de 1 aprilie 2021, aplicarea măsurii va fi suspendată până la finalul anului, adică până la data de 31 decembrie 2021. Trebuie subliniat și faptul că în prezent, în România există aproximativ 600.000 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, ai căror părinți beneficiau de aceste sume.

Ce spune legea

Noul cadru fiscal prevede ca cheltuielile cu educația timpurie menționate sunt nedeductibile la calculul rezultatului fiscal și se scad din impozitul pe profit datorat în perioada efectuării acestora, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil.

Totodată, potrivit documentului, în cazul în care suma depăşeşte impozitul pe profit datorat, diferenţa va fi scăzută, în ordine, din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate.

Legea nr. 239/2020 mai prevede că sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost introduse în categoria veniturilor neimpozabile din salarii și asimilate salariilor. În același timp, prin Legea nr. 296/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sumele plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor au fost excluse din baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii.

Din păcate însă, deși inițiativa a fost una bună, noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a putea fi aplicate. Solicitările de clarificare a regulilor fiscale au vizat elemente tehnice esențiale aplicării, care nu se regăsesc în actualele prevederi.

În același timp, s-a mai solicitat includerea în categoria cheltuielilor deductibile limitat a sumelor reprezentând cheltuiala cu educația timpurie pentru copiii contribuabilului și/sau ai angajaților săi și în cazul veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, întrucât în prezent nu există prevederi legale în acest sens.

Probleme constatate

Trebuie menționat și faptul că, un alt aspect important sesizat de părțile interesate, este acela al mecanismului de scădere din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate, pentru diferența nerecuperată din impozitul pe profit datorat, în condițiile în care nu există o procedură de compensare clară, iar perioadele de declarare pentru aceste obligații fiscale sunt diferite de cele pentru impozitul pe profit.

O a doua problemă o reprezintă faptul că atât taxa pe valoarea adăugată, cât și accizele sunt impozite indirecte reglementate la nivelul Uniunii Europene prin directive care sunt obligatorii pentru toate statele membre și în cazul acestora nu se pot acorda alte facilități fiscale decât cele prevăzute în mod expres de respectivele directive. Scăderea cheltuielilor cu educația timpurie din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate contravine regulilor de funcționare a acestor impozite, astfel cum sunt stabilite de legislația europeană în domeniu.

Există probleme și din punct de vedere al cheltuielilor. Mai exact, deducerea cheltuielilor cu educaţia timpurie suportate de angajatori din impozitul pe salarii reţinut de contribuabil pentru angajaţi, generează dificultăți în aplicare având în vedere faptul că impozitul pe venit aferent veniturilor din salarii și asimilate salariilor este datorat de persoana fizică, angajatorul având numai obligația de calcul, reținere, plată și declarare.

Astfel, având în vedere faptul că cheltuiala cu educaţia timpurie este o sumă suportată de contribuabilul plătitor de impozit pe profit, aceasta poate fi dedusă cel mult din impozitul pe profit datorat de contribuabil și nicidecum din obligațiile fiscale datorate de alți contribuabili, în speță, persoanele fizice care au calitatea de angajați.

De menționat este faptul că reglementarea ca avantaje de natură salarială neimpozabile a sumelor plătite de angajator pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor, implică o diminuare a impozitului pe venit datorat de angajați, mai exact, o altă problemă.

Preizările făcute de Ministerul Finanțelor

Ministerul Finanțelor a venit la rândul său cu o serie de precizări asupra reglementărilor fiscale referitoare la educația timpurie.

Cu privire la proiectul de act normativ privind unele măsuri fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul fiscal și prorogarea unor termene, publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor, prin care se propune suspendarea aplicării dispozițiilor art. 25 alin. (4) lit. i¹) – i²) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precizăm următoarele:

În practică, așa cum au semnalat atât contribuabilii interesați/organizațiile profesionale interesate de accesarea facilității fiscale privind educația timpurie, cât și organele fiscale, și chiar parlamentari, noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a permite aplicarea lor din cel puțin următoarele motive:

nu sunt definite categoriile de unități eligibile care oferă servicii de educație timpurie, conform legislației în vigoare, în condițiile existenței unei multitudini de categorii furnizori de educație timpurie (ex.: unități alternative de învățământ: Montessori, Waldorf, „after-school”-uri, cluburi ale copiilor etc.), cu forme diferite de organizare juridică (ex.: asociații, fundații, societăți);
nu sunt precizate categoriile de cheltuieli eligibile pentru acordarea stimulentului fiscal, în condițiile în care în practică există o multitudine de categorii de servicii furnizate pentru educație timpurie;
nu este prevăzută modalitatea de suportare/decontare de către angajator a cheltuielilor cu educația timpurie și nici documentele justificative corespunzătoare;
nu este specificată modalitatea de fracționare a plafonului de 1.500 lei/copil între angajatorii părinților şi/sau între angajatorii aceluiași părinte;

nu este prevăzută modalitatea de calcul pentru plafonul creditului fiscal, în corelație cu perioada de calcul/declarare a impozitului pe profit (trimestrial/anual); cazul angajatorilor care înregistrează pierdere;

Un caracter discriminatoriu

Măsurile fiscale instituite de Legea nr. 239/2020 au un caracter discriminatoriu prin raportare la diferite categorii de angajați care au alți angajatori decât persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit, cum sunt: plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, plătitorii de impozit specific unor activități sau instituțiile publice, precum și în cazul angajatorilor care obțin venituri din activități independente, cum ar fi: profesii liberale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale, se arată într-un comunicat de presă transmis de Minister.

O altă problemă legată de aplicarea măsurilor fiscale instituite de Legea nr. 239/2020 se referă la faptul că atât taxa pe valoarea adăugată, cât și accizele sunt impozite indirecte reglementate la nivelul Uniunii Europene prin directive care sunt obligatorii pentru toate statele membre și în cazul acestora nu se pot acorda alte facilități fiscale decât cele prevăzute în mod expres de respectivele directive.

Scăderea cheltuielilor cu educația timpurie din taxa pe valoarea adăugată datorată sau din accizele datorate contravine regulilor de funcționare a acestor impozite, astfel cum sunt stabilite de legislația europeană în domeniu. Potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, republicată, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În același timp, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.

Totodată, sursa citată mai precizează faptul că Legea nr. 239/2020 a fost adoptată fără a fi precizate sursele de finanțare pentru măsurile fiscale instituite și fără a prezenta niciun fel de estimări asupra impactului bugetar la momentul adoptării. Conform estimărilor ulterioare ale Ministerului Finanțelor, mecanismul actual de scădere a plafonului fiscal de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil din impozitul pe profit datorat poate genera, la nivelul anual, un impact estimat asupra veniturilor bugetare de 4,5 miliarde lei, ceea ce ar presupune o creștere a deficitului bugetar cu 0,4 pp, până la 7,56% din PIB, cu impact atât din perspectiva spațiului fiscal restrâns determinat de măsurile curente de susținere și stimulare economică pe fondul pandemiei Covid-19, cât și din perspectiva procedurii de deficit excesiv în care se află România, ajustarea fiscal-bugetară fiind o condiție necesară pentru accesarea fondurilor alocate țării noastre din Mecanismul pentru Redresare si Reziliență.

Nu în ultimul rând, Ministerul Finanțelor lansează un apel la dialog deschis către reprezentanții Senatului României și ai Camerei Deputaților și își exprimă disponibilitatea de a oferi asistență în vederea rectificării prevederilor Legii nr. 239/2020, astfel încât aceasta să fie clară, echitabilă și aplicabilă.

Sursă foto: INQUAM Photos, Octav Ganea