Vladimir Putin a primit o lovitură puternică la summitul de la Samarkand. Deși căuta susținere din partea Indiei și a Chinei, lucrurile s-au întors împotriva acestuia. Din ce în ce mai multe publicații confirmă faptul că liderul de la Moscova a rămas ”aproape singur”.
Săptămâna dificilă a lui Vladimir Putin a fost încheiată de cuvintele președintelui american Joe Biden, care l-a avertizat împotriva folosirii armelor chimice sau nucleare pe frontul ucrainean: „Nu o face, nu o face. Dacă ai face-o, fața războiului s-ar schimba”, a spus Biden într-un interviu la CBS, ca și cum i s-ar fi adresat direct.
Președintele SUA nu a intrat în detalii despre care ar putea fi răspunsul SUA în cazul în care va apărea evenimentul nuclear, dar a asigurat: Vor fi consecințe”.
Întrucât Pentagonul nu a identificat încă elemente care să sugereze o evoluție nucleară a conflictului – cel mult ipoteza vehiculată în cercurile militare este aceea a unei posibile utilizări a tacticii atomice cu rază scurtă de acțiune -, cuvintele lui Biden arată de fapt înspre câmpul de luptă, arată La Stampa.
Încă din iunie, odată cu decizia de a trimite sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate la Kiev și de a consolida instruirea privind utilizarea noilor instrumente, axa luptei s-a schimbat definitiv în favoarea părții ucrainene. Și acest lucru a avut un efect de domino asupra situației de izolare politică a Rusiei, care a fost pus în scenă, colateral, și la summitul de la Samarkand din 15 și 16 septembrie.
Putin a pierdut sprijinul din partea Chinei și a Indiei
Aici liderii asiatici prezenți – în special China și India – nu s-au exprimat în sprijinul lui Vladimir Putin în modul în care se aștepta el și, deși serviciul de presă oficial rusesc a minimizat divergențele, misiunea de recuperare a consensului nu se poate spune că a avut succes.
Printre detaliile ieșite la iveală la finalul summitului, se numără și așteptările la care a fost supus președintele rus înainte de începerea diferitelor întâlniri bilaterale. S-au dus vremurile în care i se permitea să apară cu cel puțin 45 de minute întârziere sau să-și facă oaspeții să aștepte în anticamerele incomode.
De data aceasta, fotografiile nemiloase ale ceremonialului uzbec, care a organizat summitul, îl înfățișau singur, în fața unui scaun gol, așteptând sosirea liderilor Kazahstanului, Uzbekistanului și Tadjikistanului pentru a-i strânge mâna. Republicile din Asia Centrală sunt cele care au exprimat în fața Chinei cea mai mare îngrijorare cu privire la consecințele războiului din Ucraina: se tem că vor fi victimele succesive ale maniilor imperialiste ale Kremlinului și nu se simt mai în siguranță în politicile lor de apărare și control al teritoriului. Şi Erdogan l-a făcut să aștepte câteva minute, iar relațiile cu Turcia s-au răcit și din cauza tensiunilor din Caucazul de Sud.
Atacul Azerbaidjanului asupra Armeniei probabil nu ar fi avut loc în prezența unei Rusii care nu ar fi fost slăbită pe frontul ucrainean, care ar fi fost capabilă să supravegheze securitatea Erevanului. Erdogan nu a ascuns divergențele care au fost înregistrate și în chestiunea Ciprului de Nord și a aprovizionării cu îngrășăminte și produse alimentare din Ucraina, care afectează întregul comerț din Marea Neagră.
Vladimir Putin s-a întors la Moscova ”mai slăbit”
Cele mai mari momente stânjenitoare au fost, însă, înregistrate cu India și China, care sunt, între altele, împărțite pe diferite dosare – de la controlul sferelor de influență din Asia Centrală până la cele din Indo-Pacific – dar care s-au găsit în armonie tocmai în evaluarea războiului din Ucraina: „Nu este momentul să ne războim”, a spus Modi.
„Înțeleg preocupările Chinei”, a fost nevoit Putin să-i răspundă lui Xi Jinping, în fața argumentului președintelui chinez cu privire la importanța unei lumi pașnice.
Întoarcerea la Moscova s-a petrecut, așadar, sub semnul unei mari slăbiciuni, iar riscul pentru el acum este să se producă și o prăbușire drastică a consensului intern. În presa independentă și în cele mai populare canale Telegram, încep să apară meme-uri și videoclipuri care ridiculizează singurătatea președintelui rus.
Și încep să se citească tot mai multe articole care pun în discuție modalitățile unei demiteri a președintelui. Sunt foarte citate exemplele de încercare de înlăturare, între 1993 și 1999, a lui Boris Elțin, dar care, toate, au eșuat.
