Președintele Klaus Iohannis a decis să retrimită Parlamentului pentru reexaminare legea care stabilește amenzi mai aspre pentru firmele care își țin angajații peste program fără să plătească orele suplimentare.

Deputații au adoptat în 18 septembrie, în calitate de for decizional, modificarea Codului Muncii în sensul ca nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară să fie sancţionată cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată că prestează această muncă. În prezent, amenda este dată fără corelarea cu numărul de angajați aflați în această situație. Proiectul a fost iniţiat Adrian Dohotaru (ex-USR, acum independent) și alți parlamentari de la PSD.

Președintele Iohannis a susținut, în cererea de reexaminare, președintele Iohannis că Parlamentul ar trebui să clarifice dacă înăsprirea sancțiunii pentru încălcarea dispozițiilor privind munca suplimentară vizează doar prestarea orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 din Codul muncii sau se referă/se aplică și altor situații ce pot reprezenta încălcări ale Codului muncii.

De asemenea, tot în scopul clarității, dar și al predictibilității reglementării, președintele consideră că ar fi necesar ca sintagma „pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”, din cuprinsul legii transmise la promulgare, să fie circumstanțiată la persoanele pentru care nu s-au respectat dispozițiile privind munca suplimentară, în caz contrar putându-se înțelege că amenda ar fi aplicată tuturor persoanelor care prestează muncă suplimentară într-o companie, deși dispozițiile legii se aplică numai în cazul unor angajați.

Cererea de reexaminare a președintelui:

Legea pentru modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii vizează sancționarea contravențională, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei, în situația nerespectării dispozițiilor privind munca suplimentară „pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.

Proiectul de lege a fost inițiat de deputatul independent Adrian Dohotaru, deputatul PSD Petre Florin Manole și senatoarea PSD Gabriela Crețu, ca urmare a demersurilor din cadrul campaniei pentru Viață și Muncă Decentă.

Blocul Național Sindical și Federația Sindicatelor Libere din România ne arată că expunerea prelungită la orele de muncă suplimentare influențează negativ angajații prin acumularea oboselii și epuizarea energiei, ceea ce poate influența atât sănătatea lor (probleme cardiace, depresie) cât și pe cea a colegilor de muncă (prin favorizarea accidentelor de muncă).

Conform datelor European Working Conditions Survey (EWCS) din 2016, citate în cercetarea menționată, peste 35% din angajații români muncesc mai mult de 40 de ore pe săptămână, situându-se pe locul 3 din Uniunea Europeană, după Republica Cehă și  Grecia și peste media europeană de 23%. Orele suplimentare afectează viața personală și familială a individului prin simplul fapt că reduce timpul petrecut alături de familie și implicare scăzută în dezvoltarea copiilor.

 Efectele expunerii angajaților la activitatea de muncă suplimentară activează un lanț întreg de efecte adverse în urma insatisfacției cu munca și familia, epuizării profesionale, adicției față de muncă și stării de bine: abandon, absenteism, depresie, accidente la locul de muncă și suicid. Totodată, studiul arată că orele prelungite la locul de muncă influențează numărul de concedii medicale, ceea ce scade productivitatea cu 2% pe sectoarele industriale (auto și construcții nave) și textile.

Având în vedere faptul că scopul reglementării este acela de a înăspri regimul sancționator doar pentru situația prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 alin. (1) din Codul muncii – respectiv de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare sau, în cazuri excepționale peste 48 de ore pe săptămână – dar cu îndeplinirea condițiilor stabilite de art. 114 alin. (2) din Codul muncii, considerăm că, pentru un plus de claritate a legii, ar fi necesară circumstanțierea acestei sancțiuni, prin indicarea în mod expres a situațiilor privind munca suplimentară de natură să atragă aplicarea unei amenzi contravenționale. În acest sens, semnalăm că, potrivit dispozițiilor art. 120 – 124 din Codul muncii există și alte posibile încălcări ale regimului muncii suplimentare cum ar fi: efectuarea de ore suplimentare fără acordul salariaților; neplata orelor suplimentare sau neînregistrarea corespunzătoare a acestora; plata sporului prevăzut de lege pentru efectuarea muncii suplimentare, cu nerespectarea regimului prioritar al compensării cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice de la efectuarea muncii suplimentare; precum și orice alte situații de încălcare a regimului juridic privind munca suplimentară, ce se pot ivi în practică. Față de cele arătate, apreciem că Parlamentul ar trebui să clarifice dacă înăsprirea sancțiunii pentru încălcarea dispozițiilor privind munca suplimentară vizează doar situația urmărită de inițiatori – cea a prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 din Codul muncii – sau se referă/se aplică și altor situații ce pot reprezenta încălcări ale Codului muncii.

De asemenea, tot în scopul clarității, dar și al predictibilității reglementării, apreciem că ar fi necesar ca sintagma „pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”, din cuprinsul legii transmise la promulgare, să fie circumstanțiată la persoanele pentru care nu s-au respectat dispozițiile privind munca suplimentară, în caz contrar putându-se înțelege că amenda ar fi aplicată tuturor persoanelor care prestează muncă suplimentară într-o companie, deși dispozițiile legii se aplică numai în cazul unor angajați.

Potrivit art. 260 alin. (1) din Codul muncii, în celelalte cazuri de răspundere contravențională în care încălcările sunt raportate la „fiecare persoană identificată”, amenda contravențională este limitată la o valoare cumulată de cel mult 10 ori maximul amenzii, exemple în acest sens fiind dispozițiile art. 260 alin. (1) literele e), e1), e2), e3) și o). Din această perspectivă, apreciem că ar fi utilă reanalizarea legii transmise la promulgare și sub aspectul stabilirii, și în acest caz, a unei valori maxime cumulate, soluție legislativă care ar fi în acord cu viziunea de ansamblu a legiuitorului în ceea ce privește regimul sancționator din cadrul Codului muncii.

Față de argumentele expuse mai sus și având în vedere competența legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.