"Niciodată nu am primit contract sau fişă de plată, ci numai o legitimaţie pentru a intra pe şantier", a declarat, pentru France Presse, un lucrător portughez "detaşat" în Franţa.
În 2011, Direcţia generală a muncii a recenzat 145.000 de lucrători detaşaţi (38.000 în 2006 şi 106.000 în 2009), însă, potrivit estimărilor, numărul lor este de cel puţin două ori mai mare. Sectorul construcţiilor contrează 44%. Aproape jumătate (41%) vin din noile state membre ale Uniunii Europene, în frunte situându-se Polonia (27.700).
O directivă europeană din 1996 încadrează aceste detaşări şi pune drept condiţii ‘o concurenţă loială şi măsuri care să garanteze respectarea drepturilor lucrătorilor’. În principiu, ‘nucleul dur’ al regulilor ţării de primire se aplică (salarii, condiţii de muncă), însă cotizaţiile sociale sunt datorate în ţara de origine, adaugă sursa citată.
"Diferenţele dintre ţări pot depăşi 20-25%", fapt pentru care folosirea acestei forţe de muncă devine foarte atractivă, semnalează Yvon Laplace, autor al unui raport al cabinetului Secafi, menţionând totodată derapaje şi "condiţii de muncă destul de degradate".
Unele practici evită legislaţia şi scapă oricărei sancţiuni, nefiind suficiente controale. Ministrul francez al muncii Michel Sapin semnalase recent cazuri "inadmisibile", amintind că "a fi plătit în Franţa cu un SMIC (salariul minim interprofesional de creştere) polonez este ilegal".
Federaţia europeană a lucrătorilor din domeniile construcţiilor şi lemnului a lansat un apel la manifestaţie pentru 23 ianuarie, la Bruxelles. Un proiect de text vizând "soluţionarea problemelor privind aplicarea" directivei urmează a fi supus atenţiei Parlamentului European, potrivit sursei citate.
Sursa: Agerpres
