Şeful PNL, Ludovic Orban, a obţinut o nouă victorie în justiţie. Acuzaţiile grave şi denunţul senatoarei Diana Şoşoacă la adresa viitorului premier nu au fost luate în considerare de judecători. Înalta Curte a făcut public totul.
Denunţul depus de Diana Şoşoacă împotriva fostului premier, Ludovic Orban, a fost respins de către cei de la Înalta Curte. Procuroarea PICCJ, Corina Tîrlea a clasat denunţul împotriva fostului premier privind aşa zisele abuzuri reclamate de Şoşoacă şi de fostul deputat, Ninel Peia.
Ludovic Orban a scăpat de acuzaţiile lui Şoşoacă
Denunţul îi viza şi pe foştii şefi de la Sănătate şi Interne, Nelu Tătaru şi Marcel Veladar şi pe şeful DSU, Raed Arafat si pe medicii Alexandru Rafila si Adrian Streinu-Cercel.
Procuroarea Corina Mioara Tirlea de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a clasat dosarul nr. 15/P/2021, format ca urmare a unui denunt depus la 3 decembrie 2020 de catre Diana Iovanovici-Sosoaca, fostul deputat Ninel Peia si altii.
Cei din Guvern erau acuzati de fapte penale in legatura cu interdictiile si restrictiile impuse pe durata starii de alerta, dar si in legatura cu achizitiile de masti si echipamente medicale.
Iata acuzatiile:
1. Abuz in serviciu (art. 297 alin. 1 Cod penal);
2. Comunicarea de informatii false (art. 404 Cod penal);
3. Fals in declaratii (art. 326 alin. 1 Cod penal);
4. Grup infractional organizat (art. 367 alin. 1 si 3 Cod penal);
5. Infractiuni contra umanitatii (art. 439 lit. b, g, j si k Cod penal);
6. Impiedicarea exercitarii libertatii religioase (art. 381 alin 1 Cod penal);
7. Faptele care au produs consecinte deosebit de grave (art.309 Cod penal);
8. Deturnarea de fonduri (art. 307 alin. 1 Cod penal);
9. Violarea vietii private (art. 226 alin. 1 Cod penal);
10. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala:
„(1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 12 ani urmatoarele fapte savarsite de membrii Guvernului in exercitiul functiei lor:
a) impiedicarea, prin amenintare, violenta ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitarii cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor vreunui cetatean;
b) prezentarea, cu rea-credinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savarsirea unor fapte de natura sa aduca atingere intereselor statului”.
Procuroarea Corina Tirlea si-a bazat solutia de clasare pe doua decizii ale Curtii Constitutionale: 405/2016 (care impune sa fie indicata incalcarea concreta a unei legi pentru constatarea abuzului in serviciu) si 757/2017 (care interzice anchetarea penala a adoptarii actelor cu caracter normativ).
Mai mult, procuroarea de la PICCJ spune că orice persoana care s-ar fi simtit lezata de efectele actelor normative criticate le-ar fi putut ataca in contencios administrativ.
„Analizand denuntul formulat in cauza, se retin urmatoarele:
A. Cu privire la faptele expuse la pct. 1 si 2 din considerentele prezentei ordonante, se are in vedere ca prin Decizia nr. 405/2016, Curtea Constitutionala a analizat conformitatea prevederilor art. 246 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal si ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie cu Constitutia si a stabilit ca acestea sunt constitutionale in masura in care prin sintagma ‘indeplineste in mod defectuos’ din cuprinsul acestora se intelege ‘indeplineste prin incalcarea legii’.
In acord cu cele statuate de Curtea Constitutionala prin aceasta decizie, adoptarea unui act juridic normativ nu intra in sfera de cuprindere a notiunii de ‘act’, existenta in continutul infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 C.pen. si, deci, nu cade sub incidenta legii penale, ci sub incidenta unor proceduri distincte, respectiv exceptia de neconstitutionalitate (daca este vorba de o lege a Parlamentului sau o ordonanta a Guvernului) sau exceptia de nelegalitate (daca este vorba despre un alt act administrativ).
In acelasi sens sunt si considerentele Curtii Constitutionale formulate prin Decizia nr. 757/2017 privind cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvernul Romaniei, pe de o parte, si Ministerul Public – Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, pe de alta parte, in care se arata ca ‘numai adoptarea actelor cu caracter individual este vizata de legea penala, in sensul ca numai acestea pot realiza elementul material al unei infractiuni date’, fiind exceptate, astfel, actele cu caracter normativ.
Cu referire la actul administrativ, acesta este definit prin art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Prin Decizia nr. 1718 din 26 februarie 2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele: ‘In functie de intinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifica in acte normative si acte individuale. Actele administrative normative contin reglementari cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, in timp ce actele individuale produc efecte, de regula, fata de o persoana, sau uneori fata de mai multe persoane, nominalizate expres in continutul acestor acte. Incadrarea unui act infralegislativ intr-una dintre cele doua categorii mai sus aratate nu se realizeaza (…) prin ‘decuparea’ unor dispozitii din acel act, afectand in acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrala a continutului sau, prin prisma trasaturitor fiecareia dintre categoriile in discutie (acte normative si acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, in functie de intinderea efectelor juridice pe care le produce (…)’.
Raportand aceste consideratii la situatia concreta din speta, se constata ca din punct de vedere formal, al autoritatii emitente, Decretul Presedintelui Romaniei nr. 195/16.03.2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei si Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativitatii purtarii mastii de protectie, a triajului epidemiologic si dezinfectarea obligatorie a mainilor pentru prevenirea contaminarii cu virusul SARS-CoV-2 pe durata starii de alerta constituie acte administrative, iar din punct de vedere al obiectului de reglementare, constituie acte normative, ce contine reguli generale, de aplicabilitate repetata, iar destinatarii acestuia sunt un numar indeterminat de subiecti.
Or, in acord cu cele statuate de Curtea Constitutionala prin deciziile indicate anterior, adoptarea actelor in discutie nu poate realiza elementul material al infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 C.pen., iar prevederile acestora nu pot fi supuse unei verificari din partea organelor de urmarire penala, ci sunt supuse controlului exercitat de instantele judecatoresti, in temeiul art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, citat anterior.
Avand in vedere argumentele expuse anterior, in ceea ce-i priveste pe Presedintele Romaniei, Klaus lohannis, si pe fostul ministru al sanatatii, Nelu Tataru, urmeaza sa se dispuna solutia clasarii sub aspectul infractiunilor de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 C.pen., constatandu-se incidenta cazului care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale prevazut la art. 16 alin. 1 lit. b) C. proc.pen. (fapta sesizata nu este prevazuta de legea penala).
B. Cu privire la faptele expuse la pct. 3 din considerentele prezentei ordonante, se retin urmatoarele:
Prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, referitoare la cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvernul Romaniei si Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie Curtea Constitutionala a aratat ca aspecte privind legalitatea si oportunitatea adoptarii unei ordonante de urgenta nu pot intra in sfera de competenta a procurorilor, respectiv nu pot face obiectul activitatii de cercetare penala. Sub acest aspect, Curtea a argumentat ca ‘nu este de acceptat ca autoritatea legiuitoare primara sau delegata (parlamentari sau ministri) sa intre sub incidenta legii penale prin insusi faptul adoptarii sau participarii la actul decizional al adoptarii actului normativ, aceasta indeplinindu-si o atributle constitutionala. In virtutea imunitatii care insoteste actul decizional de legiferare, care este aplicabila mutatis mutandis si membrilor Guvernului, niciun parlamentar sau ministru nu poate fi tras la raspundere pentru opiniile politice sau actiunile exercitate in vederea elaborarii ori adoptarii unui act normativ cu putere de lege. A admite contrariul inseamna a lasa, indirect, posibilitatea intruziunii in procesul legislativ a unei alte puteri, cu consecinta directa a incalcarii separatiei puterilor in stat. Lipsa raspunderii juridice pentru activitatea de legiferare este o garantie a exercitarii mandatului fata de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite impotriva persoanei care ocupa functia de parlamentar sau de ministru, imunitatea asigurandu-i acesteia independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor ce ii revin potrivit Constitutiei si legilor’.
In acord cu cele statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, adoptarea Ordonantei de urgenta nr. 63/2020 pentru organizarea si desfasurarea unor campanii de informare publica in contextul situatiei epidemiologice determinate de raspandirea COVID-19 nu poate face obiect al actiunii penale exercitate in cadrul unui proces penal.
Avand in vedere argumentele expuse anterior, se va dispune solutia clasarii sub aspectul infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 C.pen., constatandu-se incidenta cazului care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale prevazut la art. 16 alin. 1 lit. e) C. proc.pen.
C. Cat priveste celelalte fapte pretins savarsite de persoanele fizice la care s-a facut referire in cuprinsul sesizarii formulate in cauza, se constata ca in sprijinul afirmatiilor facute nu sunt invocate imprejurari care sa constituie o baza solida a unei investigatii penale si care sa poata fi exploatate in vederea administrarii probatoriului intr-un cadru procesual penal. In acest sens, se constata ca in cuprinsul denuntului nu sunt indicate persoanele responsabile si contributia acestora la savarsirea unei prezumtive fapte penale si nu se regasesc referiri la presupusul mecanism infractional sau la eventualele mijloace de proba.
In principal, semnatarii actului de sesizare s-au limitat la citarea unor articole de presa sau la afirmatii cu caracter general, fara o baza factuala concreta si fara detalierea, din perspectiva ilicitului penal, a acuzatiilor formulate.
Astfel, in ceea ce priveste infractiunile de fals in declaratii prev. de art. 326 alin. 1 C.pen., grup infractional organizat prev. de art. 367 alin. 1 si 3 C.pen., impiedicarea exercitarii libertatii religioase prev. de art. 381 alin. 1 C.pen., deturnare de fonduri prev. de art. 307 C.pen., violarea vietii private prev. de art. 226 alin. 1 C.pen., infractiunile contra umanitatii prev. de art. 439 lit. b), g), j) si k) C.pen. si infractiunile prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, la care s-a facut referire in denuntul formulat in cauza, se constata ca nu exista o corespondenta a acestora in situatia de fapt expusa prin actul de sesizare, posibilele fapte care ar fi susceptibile de a primi o asemenea incadrare juridica nefiind descrise.
De asemenea, faptele de la pct. 4, 5, 6 si 7 din cuprinsul prezentei ordonante sunt expuse cu titlu general, fara indicarea modalitatii concrete de savarsire, a tuturor persoanelor implicate, a contributiilor acestora si nici macar a perioadei in care au fost savarsite.
In acelasi sens, desi s-a solicitat tragerea la raspundere penala a numitilor Marcel Vela si Alexandru Rafila, in cuprinsul denuntului nu se regaseste nici macar o singura referire la vreo activitate infractionala desfasurata de acestia.
Avand in vedere ca simplele alegatii in sensul comiterii, de catre anumite persoane, a unor fapte de natura penala, fara o baza factuala concreta, sunt insuficiente pentru a se retine existenta infractiunilor sesizate, se va dispune clasarea cauzei penale sub aspectul infractiunilor de fals in declaratii prev. de art. 326 alin 1 C.pen., grup infractional organizat prev. de art. 367 alin. 1 si 3 C.pen., impiedicarea exercitarii libertatii religioase prev. de art. 381 alin. 1 C.pen., deturnare de fonduri prev. de art. 307 C.pen., violarea vietii private prev. de art. 226 alin. 1 C.pen., infractiunile contra umanitatii prev. de art. 439 lit. b), g), j) si k) C.pen. si infractiunilor prev. de art. 8 alin 1 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, subzistand cazul de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prev. de 16 alin. 1 lit. a) C.proc.pen.
D. In ceea ce priveste solicitarea de tragere la raspundere penala a Ministerului Sanatatii, Guvernului Romaniei si Ministerului Afacerilor Interne (autoritati publice) si Departamentului pentru Situatii de Urgenta (structura in cadrul unei autoritati publice, respectiv Ministerul Afacerilor Interne), se constata ca acestea sunt excluse din categoria persoanelor juridice care raspund penal, potrivit art. 135 alin. 1 C.pen., fiind astfel exclusa efectuarea unor cercetari penale sau exercitarea actiunii penale fata de acestea.
Prin urmare, se va dispune clasarea cauzei penale sub aspectul infractiunilor de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 C.pen., fals in declaratii prev. de art. 326 alin 1 C.pen., grup infractional organizat prev. de art. 367 alin. 1 si 3 C.pen., impiedicarea exercitarii libertatii religioase prev. de art. 381 alin. 1 C.pen., fapte care au produs consecinte deosebit de grave prev. de art. 309 C.pen., deturnare de fonduri prev. de art. 307 C.pen., violarea vietii private prev. de art. 226 alin. 1 C.pen., infractiunilor contra umanitatii prev. de art. 439 lit. b), g), j) si k) C.pen., si sub aspectul infractiunilor prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, constatandu-se incidenta cazului care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale prevazut la art. 16 alin. 1 lit. e) C. proc.pen.”, se arată în motivarea instanţei.