Ultimul scandal legat de Vitu este divortul. Averea ii este publicata in presa. Angelica Vitu este banuita ca are relatii extraconjugale cu mana dreapta a sotului sau. Rufele murdare ale familiei se spala in public. Numele lui Vitu apare din nou in scandalul Fondului National de Investitii (FNI), iar omul care a stat ani de zile in umbra se afla acum pe prima pagina a ziarelor.
„Divortul a fost cea mai grea lovitura pe care ai primit-o in viata ta?”, l-am intrebat pe Sorin Vitu. Un „nu” raspicat razbate in incapere. „Moartea mamei mele a fost cea mai grea lovitura pe care am primit-o. Atunci am simtit ca am ramas singur pe lume. Aveam 31 de ani”, marturiseste Sorin Vitu. Este firesc sa spuna acest lucru. Copilul Vitu a suferit de poliomielita, o boala ale carei urme se vad si astazi, iar mama lui l-a ingrijit ani intregi, carandu-l pur si simplu in spate. Dar atunci cand a putut sa mearga a avut un singur tel: sa stea pe picioarele lui.
Vitu evita sa vorbeasca despre perioada de dinainte de 1989: „despre acea perioada imi place sa-mi amintesc doar ca eram tanar”. Povesteste insa cu placere despre prima lui afacere postdecembrista si rade satisfacut cand isi aminteste de indrazneala pe care avut-o in 23 decembrie 1989, atunci cand a scos de sub tipar, la Roman, ziarul „Romanul Liber”. Publicatia avea pe frontispiciu inscrisul: „ziar particular, proprietar Sorin Vitu”.
Cum a facut primul milion de lei
In martie 1990, a deschis o consignatie, pentru ca, spune el, „la asta ma ducea capul”. La sfarsitul anului 1990, isi construise deja o retea de magazine in toata Moldova, baruri, restaurante, o antrepriza de constructii si detinea mai multe spatii en-gros, inchiriate in Bucuresti.
Se spune ca pentru un om de afaceri o intrebare delicata este cum a castigat primul milion. L-am intrebat pe Vitu si a raspuns: „Aveam un video pe care-l inchiriam casei de cultura cu 600 de lei pe saptamana. Ziarul ma costa 23 de bani bucata si il vindeam cu 5 lei. Vindeam 25.000 de ziare saptamanal. In vremea aceea, nu era nici un control, nimic”.
In 1993, provincialul din Roman si-a vazut visul cu ochii. Ajunsese in Capitala si, o data cu el, a adus si numele primei firme inregistrate in orasul natal, Gelsor. In 1994, a inceput comertul cu certificate de proprietate. „Imi lichidasem toate afacerile. Am jucat totul pe o singura carte: Bursa Gelsor, societate creata pentru a tranzactiona certificate de proprietate”, spune Sorin Vitu. Vali, secretara lui si astazi, isi aminteste cum pe vremea aceea, cei patru-cinci angajati ai firmei luau masa impreuna, din aceeasi farfurie de plastic: „cateva rosii, parizer, paine, cumparate in graba”.
In ‘94 avea 6 milioane de certificate de proprietate
Vitu era departe de marile afaceri ale vremii. Paunescu cumpara hotelul Intercontinental, Catarama isi construia Elvila, Copos facea afaceri cu produse electronice, Padure isi punea pe picioare Gepa. El, aproape necunoscut de nimeni, intr-un spatiu inchiriat in hotelul Dorobanti, cumpara si vindea certificate de proprietate de pe urma carora, mai tarziu avea sa obtina chiar „castiguri de un milion de dolari zilnic”, suma pe care o declara neobosit ori de cate ori are ocazia.
Cu timpul insa, operatiunile lui Vitu au intrat in atentia guvernantilor. „M-au catalogat drept mafiot, desi tranzactiile erau absolut legale”, afirma omul de afaceri. Totusi, recunoaste ca avea castiguri fabuloase de pe urma lor. Vitu, impreuna cu alte persoane care desfasurau operatiuni similare, reusise sa concentreze volume mari de carnete cu certificate de proprietate (CCP). Adica aproape sase milioane de titluri, ceea ce reprezenta mai mult de jumatate din totalul CCP emise conform Legii nr. 58/1991. Numarul era impresionant, iar acest lucru i-a determinat pe guvernanti sa se gandeasca la schimbarea legii. Lui Vitu, caracterizat de oamenii care i-au stat aproape ca avand o „usoara doza de grandomanie”, ii face placere sa declare: „legea a fost schimbata din cauza mea si a altora prezenti pe piata certificatelor de proprietate”.
Gelsor a fost vanduta cu clauza de rascumparare
In 1995, Vitu a vandut Bursa Gelsor. „Nu mai aveam entuziasm, spune el. Vroiam sa ma reprofilez pe alte afaceri. Guvernantii imi pusesera eticheta de mafiot. Controale peste controale veneau pe capul meu”. Cumparatorul a fost Ioana Maria Vlas. De ce Maria Vlas, aceeasi care, ulterior, avea sa preia administrarea Fondului National de Investitii? „Eram foarte putini in piata de capital atunci, 20 – 30 de oameni, si toti ne cunosteam intre noi. Doamna Vlas avea Certinvest (societatea care administra fondul mutual Credit Fond – n.r.). Era o doamna stilata, avea un CV bun, lucrase in afara tarii, administrase un fond de pensii in Chile. Eu n-aveam atunci construita o scara de valori”. Dupa cateva luni de zile, Vitu si-a redobandit societatea. Fusese vanduta cu o clauza de rascumparare. „A fost primul contract de acest gen incheiat in Romania dupa 1989. Se numea „contract de report”, precizeaza omul de afaceri. Tipul acesta de contracte i-a devenit familiar. Ulterior, cand a vandut grupul Gelsor, a aplicat acelasi procedeu.
Un moment de rascruce pentru omul de afaceri Vitu a fost atunci cand Agentia Valorilor Mobiliare, predecesoarea CNVM, a interzis ca societatile de valori mobiliare sa aiba in titlu cuvantul Bursa. Acel moment a fost cel mai important pentru cariera lui.

Gelu Teodorescu, primul partener de afaceri al lui Vitu, astazi profesor la Universitatea Al. I. Cuza din Iasi, nu este foarte darnic la vorba cand subiectul este Sorin Vitu: „Eu nu vorbesc la timpul trecut despre prietenul meu. Continuam sa tinem legatura, desi ne vedem foarte rar. Sorin este un om cu vaste cunostinte in domeniul culturii, este un interlocutor extrem de agreabil. Eu nu am calitatea sa judec afacerile lui”. Dar astazi, Gelu Teodorescu este mai putin important in business.
Un speculantpursange
Probabil ca nici Vitu n-ar fi crezut ca o data cu nasterea Gelsor va deveni unul dintre cei mai importanti si, in acelasi timp, controversati oameni de afaceri din Romania. A trecut prin momente de glorie, dar si prin momente delicate. Astazi, grupul Gelsor are un capital mai mare decat al unei banci comerciale (200 miliarde de lei). Dar compania nu-i mai apartine lui Vitu, ci avocatului Ion Chelaru, membru PSD despre care se spune ca ar fi chiar avocatul lui Sorin si prietenul lui, totodata. Sorin Vitu spune raspicat: „Sigur ca grupul Gelsor nu mai este al meu acum. Dar in contractul de vanzare exista o clauza de rascumparare. Am vandut Grupul Gelsor ca sa-l feresc de lovituri. Intrase deja intr-o foarte proasta situatie financiara, dupa criza FNI”.
Dupa infiintarea societatii de valori mobiliare Gelsor, Vitu capata o alta anvergura. Iese din piata neoficiala si intra in piata oficiala a actiunilor. „Am fost primii formatori de piata. Noi am creat Bursa de Valori Bucuresti. Nu singuri. Pentru crearea Bursei au mai lucrat, separat de noi, Costin Donoaica – el lucra in Banca Nationala intr-o directie specializata in piata de capital -, Virgil Anastasiu, Teodor Nicolaescu, un vechi colaborator si partener al lui Sorin”.
Lui Vitu ii place sa tina pasul cu dinamica reformei institutionale, sa fie cu un pas inaintea celorlalti. Exista Bursa, exista SVM, dar, ca un fost jucator de pocher si un inveterat al sahului, este fascinat de activitatile financiare. Nu ezita sa declare, de cate ori are ocazia, ca el este „un speculant”. Ambitia de a fi primul in piata l-a determinat sa se gandeasca la organizarea unei corporatii financiare. In 1998 a inceput sa-si formeze echipa. Bancheri romani, nume de prestigiu, i s-au alaturat pentru realizarea acestui proiect: Vlad Soare, fost viceguvernator al BNR si fost presedinte al Bancorex; George Mucibabici, Vasile Savoiu, fosti directori in BNR, Daniel Daianu, fost economist-sef al BNR si fost ministru de finante. Lui Vitu i s-a alaturat si ex-premierul Nicolae Vacaroiu, pentru a infiinta Banca de Investitii si Dezvoltare. A fost un mare proiect, dar si un mare esec. Criza Fondului National de Investitii a fost cea mai dura lovitura de imagine pe care a primit-o omul de afaceri. Purta o dubla povara: pe de o parte, fusese initiatorul Fondului, pe de alta parte, fusese investitor la FNI. Sumele pe care le-a retras din Fond – se vorbeste despre 470 miliarde lei – au facut valuri printre investitori, dar si printre anchetatori. Vitu spune ca a vandut societatea de administrare in anul 1997. Si argumenteaza aceasta decizie astfel: „In august 1997 am simtit crahul Bursei. Atunci am scapat de stocuri, un gest pentru care si astazi ma blestema multe fonduri de investitii. Daca Bursa cadea, stiam ca nu mai pot oferi performante pentru FNI. Atunci am luat decizia de a renunta la Fond, insa am cedat insistentelor de a se mentine numele societatii de administrare: SOV Invest. Acesta a fost cuiul de care s-au agatat in anul 2000, cand s-a prabusit Fondul”. Fireste, nici Vitu nu avea motive sa faca valuri in randul investitorilor. Avea inca sume plasate in Fond. El si-a retras banii investiti la sfarsitul anului 1999 si inceputul anului 2000. Este Vitu vinovat sau nu? Nu putem da verdicte, dar cert este ca toate anchetele care i-au luat afacerile la puricat nu au reusit sa-i atribuie vreo raspundere penala. r
Echipa s-a risipit in patru zarir
Emblema FNI este puternic proiectata pe imaginea omului de afaceri. O vreme, afacerile au stagnat. Grandiosul proiect pentru infiintarea corporatiei va trebui sa mai astepte. Echipa formata s-a rispit. Vlad Soare are propria firma de consultanta. Vasile Savoiu, de asemenea. George Mucibabici este vicepresedintele Bancii „Ion Tiriac”. Nicolae Vacaroiu a ajuns in functia de presedinte al Senatului. Daniel Daianu si-a strans bagajele in momentul in care s-a declansat scandalul FNI.r
Despre Sorin Vitu s-au spus foarte multe lucruri. Cei mai multi nu cred ca un singur om poate crea atat de multe combinatii financiare, intr-un grup ce cuprinde doua banci, participatii la societati de asigurari, investitii in strainatate si activitati in turism si agricultura. r
In spatele lui Vitu s-a spus ca sta Mafia, sunt partidele, sunt serviciile secrete, sunt rusii sau americanii. Vitu spune doar atat: „In spatele meu nu sta decat spatarul scaunului”. Dar nu ezita sa recunoasca: „Am stiut sa ma folosesc si sa ma las folosit de oamenii pe care i-am folosit”. tr
r
Lui Vintu ii plac ardeii umpluti facuti de tanti Lenutar
Divortul familiei Vintu a readus in atentia opiniei publice numele lui Sorin Ovidiu Vintu. Evenimentul a socat opinia publica cu asa-zisa lista a proprietatilor lui Vintu. O evaluare neoficiala a bunurilor vorbeste despre 1.000 miliarde de lei. Vintu a refuzat sa faca vreo apreciere asupra valorii averii sale. Multe dintre bunurile cuprinse in lista de partaj apartin Grupului Gelsor. Se vorbeste mult despre opulenta din jurul lui Sorin Vintu. r
Vintu este perceput ca un om deosebit de complex: intuitiv, tenace, dar si impulsiv, avid de cunostinte, dar acuzat uneori de sindromul Ceausescu, dornic sa tina in maini toate deciziile, ambitios si incapatanat, dar cu puterea de a reveni asupra hotararilor luate deja. r
Am fost intr-una din casele situate in Bucuresti. Este impunatoare, dar intr-un contrast total cu omul de afaceri Vintu. Acasa la el, Vantu este un om cat se poate de normal. Tanti Lenuta, bucatareasa pe care a adus-o cu el de la Roman, ii gateste ardei umpluti. Este servit fara pretentii. Langa farfurioara cu smantana sta una cu mamaliguta. Este imbracat in blugi, cu un pulover de lana. Fireste, nu poate renunta la jocul teatral care, de altfel, il caracterizeaza. „Pentru doua ore vei fi Sorin Vintu. Asa ca vei sta pe fotoliul din spatele biroului.” Am intrat in joc.r
El si-a povestit viata, a vorbit despre echipa lui. „98% din ceea ce am realizat este rezultatul gandirii altora. Restul de 2% este capacitatea mea de a da viata viselor oamenilor de langa mine”. Povestea lui e intrerupta de telefon. O voce de copil razbate din receptor. Era fiul lui. I se stricase motoscuterul. I-a promis ca ii va cumpara altul. Vorbeste mai departe. Cand l-am intrebat la ce business-uri se gandeste pentru viitor, mi-a raspuns sec: „Nu vrei sa-ti dau si cheia de la seiful meu?”r
r
Vlad Soare, fostul presedinte al Grupului Financiar Gelsor, despre Sorin Vintu: r
„Am lucrat un an si jumatate cu Sorin Vintu. Fiind educati in doua culturi diferite, nu am caderea si nici o morala nu-mi da dreptul sa-l judec ca om de afaceri. Desi intre noi au existat in permanenta dezacorduri in planul afacerilor si al dezvoltarii grupului, un lucru a fost foarte clar: respectarea legalitatii.r
Nimeni, nici el si nici altcineva din grup nu mi-a cerut eludarea legii pentru obtinerea unui profit. In plan uman, Sorin Vintu este unul din cei mai mari timizi pe care i-am cunoscut. Daca il scoti din lumea sa, se inchide in el. De aici o agresivitate care este falsa si care probabil ca nici lui nu-i face placere. „r
r
Dan Andronic, pana nu de mult partener in afaceri cu Sorin Vintu (fost presedinte al grupului de presa Monitorul-Curentul), acum in razboi, prin tribunale: r
„Dupa parerea mea, domnul Sorin Ovidiu Vintu are multe probleme care provin in special din cauza faptului ca nu se adapteaza, din cauza faptului ca traieste cu sentimentul ca mediul poate fi modelat dupa personalitatea lui. In lumea lui Vintu poate parea posibil, dar in lumea reala, nu. I-am zis la un moment dat: Vrei sa fii un permanent papusar, dar nu realizezi ca la un moment dat papusile incep sa mearga fara sfori. Am preferat sa plec de langa domnul Sorin Ovidiu Vantu, pentru ca as fi ajuns sa seman prea mult cu Sorin Ovidiu Vantu.”r
r
Teodor Nicolaescu, presedintele Bancii Romane de Scont, a fost pe rand colaboratorul lui Sorin Vantu, subordonatul si partenerul lui: r
„Are o vointa de fier. Este omul care nu rateaza o oportunitate daca se iveste. Iti impacheteaza bine produsul si-l vinde bine. Are o calitate: este tenace. Si un defect: este impulsiv. Cele doua particularitati dau o combinatie nefericita, o ambitie nefericita, uneori.”r