Lumea lui Trump 2.0
Revenirea politicilor „America pe primul loc” ale lui Donald Trump și abordarea unilaterală a președintelui SUA în relațiile internaționale au schimbat drastic modul în care Europa vede Alianța Transatlantică, potrivit unui nou raport bazat pe un sondaj multinațional – „Transatlantic twilight: European public opinion and the long shadow of Trump” („Amurgul transatlantic: opinia publică europeană și umbra lungă a lui Trump”) – publicat astăzi de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR).
Sondajul, care include date ale opiniei publice din 14 țări (Germania, Franța, Italia, Polonia, Portugalia, Spania, Danemarca, Estonia, România, Bulgaria, Ungaria, Ucraina, Elveția și Regatul Unit), relevă că cetățenii europeni văd Statele Unite ca pe „un partener necesar” (50%, media celor 11 țări UE participante la sondaj) și nu ca pe „un aliat” (21%), ceea ce deschide calea către o abordare mai „pragmatică” și mai „tranzacțională” la nivel mondial. În cazul României, 48% dintre respondenți consideră că SUA este „un partener necesar”, în timp ce doar 24% consideră că este „un aliat”.
Fragmentarea opiniilor
De asemenea, studiul ECFR a relevat existența unor opinii diferite cu privire la amploarea și forma interacțiunii dintre UE și China, respondenții din țările din sudul și sud-estul Europei, printre care se numără Bulgaria, Ungaria, România, Spania și Italia, având o opinie mai pozitivă despre gigantul asiatic în comparație cu economiile europene din vest sau nord. Astfel, majoritatea respondenților din Danemarca și Germania consideră China fie un rival, fie un inamic al UE.
O fragmentare similară a opiniilor poate fi observată și în ceea ce privește Ucraina. Deși majoritatea europenilor se așteaptă la negocieri de pace, opiniile cu privire la conținutul și rezultatul acestor negocieri variază foarte mult, acesta fiind un detaliu de care liderii europeni ar trebui să țină cont în cazul în care Trump va crește presiunea pentru negocieri.
În analiza lor, Jana Puglierin, Arturo Varvelli și Pawel Zerka, autorii raportului și cercetători și experți de politică externă la ECFR, susțin că nu există niciun motiv să credem că Trump și-ar fi schimbat părerea despre UE după primul său mandat, atunci când a numit-o „un dușman” și când a spus că Bruxelles este „ca o gură de iad”. El și administrația sa se opun ambiției Europei pentru o tranziție verde, presupusului său „woke-ism” și reglementării „libertății de exprimare”, în special în ceea ce privește rețelele de socializare.
La ce trebuie să se aștepte europenii
Autorii sugerează că europenii ar trebui să se aștepte la provocări strategice, economice și politice din cauza politicilor „America pe primul loc” ale președintelui SUA și că ar trebui să realizeze că interesele celor două regiuni sunt din ce în ce mai diferite. În această lume nouă, Europa va trebui să preia inițiativa, să se confrunte cu lipsa de încredere în influența sa mondială și să gestioneze numeroasele neînțelegeri interne într-un mod pragmatic și creativ.
Pentru a naviga acest peisaj complex, colaborarea dintre taberele euro-optimiste și cele euro-pragmatice va fi crucială, scriu Puglierin, Varvelli și Zerka. Aceștia cred că trebuie să se țină cont de oportunitățile de cooperare flexibilă între cei care doresc și sunt pregătiți să acționeze împreună.
Mai multe țări europene explorează noi formate politice
De exemplu, Germania, Franța și Polonia explorează deja noi formate diplomatice, Polonia apropiindu-se de țările nordice și de Regatul Unit în ceea ce pare să fie o intenție de a crea o coaliție de forțe menită să susțină efortul de război al Ucrainei împotriva Moscovei.
Cu toate acestea, autorii avertizează că liderii europeni vor trebui să fie atenți să nu precipite fragmentarea blocului. Există o linie subțire între interguvernamentalismul pragmatic și marginalizarea neglijentă a instituțiilor și proceselor UE. Aceste formule ar trebui să sprijine rolul UE, nu să îl înlocuiască.
Autorii concluzionează că liderii naționali individuali ar trebui să reziste tentației de a stabili relații privilegiate cu Trump, în detrimentul altor aliați europeni, și că ar trebui să se concentreze mai degrabă pe negocieri și pe abordarea alianței din punct de vedere tranzacțional.
Concluziile-cheie ale sondajului
Europenii consideră că SUA este mai mult „un partener necesar” decât „un aliat” în mandatul lui Trump 2.0
Acesta este punctul de vedere predominant în fiecare stat membru UE participant la sondaj, inclusiv în bastioanele transatlantice tradiționale precum Polonia (45% „partener necesar” vs 31% „aliat”) și Danemarca (53% vs 30%). În urmă cu un an și jumătate, acestea considerau că SUA era în principal un aliat.
Țările care tind să vadă SUA în această lumină sunt Ucraina (67% „partener necesar” vs 27% „aliat”), Spania (57% vs 14%), Estonia (55% vs 28%), Portugalia (55% vs 18%) și Italia (53% vs 18%). Chiar și în Regatul Unit, care se mândrește cu „o relație specială” cu Statele Unite, opinia predominantă este cea a unui „partener necesar” (44%), nu a unui aliat (37%).
Europenii cred acum că negocierile de pace dintre Kiev și Moscova sunt iminente
Întrebați care va fi cel mai probabil rezultat al războiului, majoritățile sau pluralitățile de peste tot au indicat „un acord de compromis”, mai degrabă decât o victorie a Rusiei sau a Ucrainei. Aceasta este, de asemenea, o opinie predominantă în fiecare țară participantă la sondaj. Chiar și în țările cele mai militante, cum ar fi Estonia (52% dintre respondenți cred că un acord negociat este cel mai probabil rezultat), Danemarca (55%), Polonia (44%) sau – dincolo de UE – Regatul Unit (49%), cetățenii par să accepte ideea negocierilor de pace.
Cu toate acestea, europenii din unele țări rămân fermi în ceea ce privește necesitatea sprijinirii Kievului pentru continuarea luptei, astfel încât să își poată recupera teritoriile pierdute. Această abordare este preferată de respondenții din Estonia (53%), Danemarca (47%), Polonia (40%), Regatul Unit (38%) și Portugalia (37%) în detrimentul încurajării negocierilor de pace.
Deși europenii se așteaptă la negocieri de pace, există diferențe între țări cu privire la abordarea față de Ucraina și Rusia după conflict
47% dintre francezi și 50% dintre italieni, ale căror guverne au jucat un rol pozitiv în sprijinirea luptei Kievului pentru autodeterminare, nu recunosc Ucraina ca fiind o țară europeană. În cazul României, 55% dintre cetățeni consideră că Ucraina este o țară europeană.
În același timp, multe persoane din Bulgaria și Ungaria consideră că Rusia este aliatul sau partenerul necesar al UE, mai degrabă decât rivalul sau adversarul său; acestea sunt, de asemenea, singurele două țări în care majoritatea respondenților consideră că Ucraina este cel puțin la fel de responsabilă ca Rusia de continuarea războiului, lucru susținut și de propaganda Moscovei. În schimb, în România, doar 23% dintre respondenți consideră că Rusia este un partener și 4% consideră că este un aliat.
Există divergențe de opinie între statele membre UE cu privire la efectul pozitiv sau negativ al revenirii lui Trump
Aceste divergențe apar în special între Europa de sud-est, acolo unde „fan clubul” lui Donald Trump este cel mai proeminent, și Europa de nord și de vest, regiuni în care acesta are mulți detractori. Printre cei care consideră că realegerea lui Trump este pozitivă pentru americani, pentru propria lor țară și pentru pacea mondială se numără maghiarii (51%, 47%, respectiv 49%), bulgarii (47%, 28%, 45%) și românii (43%, 32%, 45%).
La celălalt capăt al spectrului, 53% dintre cetățenii din Danemarca cred că acest lucru va fi „rău” pentru americani, 66% pentru propria țară și 62% pentru pacea mondială, ceea ce este similar cu opiniile din Regatul Unit (53%, 54%, 58%) și Germania (48%, 64%, 55%). Este mai probabil ca un european obișnuit să considere revenirea lui Trump drept un lucru „rău” decât „bun” în fiecare dintre cele trei privințe.
Susținătorii extremei drepte europene sunt și cei mai mari susținători ai lui Trump
Mai puțin de o cincime dintre alegătorii Fidesz, PiS, Konfederacja și Frații Italiei cred că realegerea lui Trump este „un lucru rău” pentru alegătorii americani, propria lor țară sau pacea din lume. Cu toate acestea, electoratele AfD și Rassemblement National se remarcă prin faptul că au o pluralitate de alegători (37% și respectiv 35%) care cred că revenirea lui Trump la putere este un lucru rău pentru propriile țări; și mai puțini dintre aceștia (28% și respectiv 20%) cred că este un lucru bun pentru țările lor.
Europenii sunt împărțiți în ceea ce privește China și relația acesteia cu UE
În timp ce 43% dintre cetățenii UE consideră China „un partener necesar” sau „un aliat” al UE, 35% cred că această superputere este „un rival” sau chiar „un adversar”. China este privită într-o lumină pozitivă în sudul Europei.
Acest lucru este valabil în Bulgaria, Ungaria, Spania, România, Italia și Portugalia, acolo unde 59%, 54%, 50%, 49%, 49%, și, respectiv, 45% dintre respondenți consideră Beijingul „un partener necesar” sau „un aliat”. Dar în alte economii europene, cum ar fi Germania, Danemarca, Regatul Unit sau Franța, majoritatea respondenților au o părere contrară, 55%, 52%, 45% și, respectiv, 45% considerând China „un rival” sau „un adversar”.
Raportul identifică patru grupuri distincte de europeni, în funcție de modul în care aceștia văd UE și rolul său în lume
„Euro-optimiștii” reprezintă grupul cel mai numeros (în medie 30% dintre respondenți, în special din Estonia, Danemarca, Ucraina, Spania și Portugalia); aceștia cred că UE este o mare putere și că destrămarea sa este puțin probabilă în următoarele două decenii.
„Euro-pesimiștii” (22%) cred că UE nu este o putere mondială și că este sortită colapsului; această atitudine se regăsește în special la electoratul unora dintre cele mai radicale partide de extremă dreapta sau eurosceptice (AfD, Rassemblement National, PiS, Konfederacja, Fidesz și Vox) și la cel puțin un sfert dintre cetățenii din Bulgaria, Franța, Germania, Ungaria și Polonia, dar și în Regatul Unit și Elveția.
„Euro-realiștii” nu cred că UE este pe cale să se destrame chiar dacă nu o consideră o mare putere; aceștia reprezintă, în medie, o șesime din populația UE (17%), fiind deosebit de numeroși în Danemarca, Ucraina, Polonia și Germania. În sfârșit, „euro-mortaliștii” cred că UE este vulnerabilă la colaps, dar că este totuși o mare putere comparabilă cu SUA sau China. Acest grup reprezintă, în medie, 11% din populația UE, cu numere deosebit de mari în România, Bulgaria și Portugalia.
Viitorul nu este atât de sumbru
Raportul concluzionează că viitorul nu este chiar atât de sumbru deoarece scepticismul cu privire la potențialul Uniunii Europene poate însemna o evaluare realistă a limitelor sale interne și a provocărilor care urmează să apară în mandatul lui Trump 2.0. Autorii concluzionează:
„Pe măsură ce se lasă întunericul peste relația transatlantică, nici optimismul luminos și nici fatalismul cel mai negru nu oferă căi viabile de urmat, însă nuanțele euro-realiștilor și euro-mortaliștilor pot ajuta la luminarea acestei căi. Prin reunirea lor cu euro-optimiștii cei mai încrezători în viitorul Europei, liderii pragmatici pot construi majorități largi în favoarea unei acțiuni concertate.”
Ce spun experții
Comentând pe baza rezultatelor sondajului, Arturo Varvelli, coautor și cercetător în domeniul politicilor la ECFR, a declarat:
„Noul nostru sondaj a scos în evidență o schimbare remarcabilă a opiniei publice și, după cum indică și titlul, un posibil semn nefast pentru Alianța Transatlantică. Faptul că europenii văd Statele Unite mai degrabă ca pe „un partener necesar” decât ca pe „un aliat” arată o prăbușire a încrederii în agenda de politică externă a Washingtonului.
Această constatare indică faptul că Europa trebuie să adopte un mai mare pragmatism și o mai mare autonomie în relațiile sale externe, ca mijloc de a-și proteja cetățenii și valorile în perioada care va urma.”
Jana Puglierin, coautor și cercetător în domeniul politicilor la ECFR, a adăugat:
„Acțiunile recente ale Trump față de aliați istorici ai SUA arată că comunitatea atlantică nu mai are la bază valori comune.
În lumea lui Trump 2.0 domnește tranzacționalitatea, iar europenii ar trebui să acționeze în același fel. Pentru liderii UE, acest lucru va necesita o schimbare de poziție, departe de statu-quoul condus de Washington, către o poziție care să demonstreze unitatea internă și capacitatea Europei de a-și exercita propria influență pe scena mondială.”
Pawel Zerka, analist al opiniei publice la ECFR, coautor și cercetător în domeniul politicilor, a declarat:
„«Trumpizarea» Europei este în plină desfășurare. Aceasta se referă nu numai la impulsul pe care l-au primit partidele și politicile de extremă dreapta din regiune. Este vorba, de asemenea, despre disponibilitatea tot mai mare a oamenilor de a adopta o abordare tranzacțională în ceea ce privește relațiile transatlantice. Este vorba și despre părerea din ce în ce mai răspândită că războiul din Ucraina trebuie să se încheie, așa cum spune Trump, prin negocieri de pace.
În ciuda tristeții și pesimismului generate de revenirea sa, există oportunități pentru ca UE să învețe să aplice pragmatismul în politica externă, pentru ca liderii săi să clarifice în fața alegătorilor mizele diferitelor tipuri de pace în Ucraina și ale dependenței Europei de SUA în ceea ce privește securitatea și pentru ca partidele proeuropene să-și reînnoiască legăturile cu alegătorii, diferențiindu-se de extrema dreaptă trumpiană.”
