«Criza va avea efecte pe termen foarte lung. Va fi însoţită de creşterea violenţei.»

Cineva, cel care mânuieşte Marele Computer, pare să fi hotărât să dea un „restart“. Nu-i mai plăcea cum mergea jucăria. A venit o criză care pare să reseteze tot: mari averi, preţuri, cote de piaţă, companii, comportamente şi mentalităţi, manuale de economie, nimic nu mai este ca înainte. America se gândeşte să naţionalizeze bănci! Această afir­maţie era acum doi ani un nonsens, o parte dintr-un scenariu SF. Acum, după ce mari bănci din întreaga lume au deja printre acţionari şi statul, afirmaţia referitoare la băncile americane nici nu mai este o ştire de prima pagină: incredibilul a devenit firesc.

Măsurile luate până acum în toată lumea, sumele imense alocate pentru ceea ce se cheamă programe anticriză, nu au niciun efect, economia globală continuă să se rostogolească la vale. Liderii marilor puteri recunosc că nu au nicio reţetă miraculoasă, dar încearcă să evite scenariile catastrofice. Căderea unei bănci mari, prezentă în multe ţări, ar putea fi începutul unui astfel de scenariu. Până acum, nicio astfel de bancă nu a fost lăsată să intre în faliment, efectul de domino putând avea rezultate greu de imaginat. De fapt, actuala fază a crizei s-a manifestat acut după falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers, moment pe care autorităţile americane par să-l regrete acum.

Dar vor exista atâţia bani pentru a salva toate băncile şi toate firmele care vor avea nevoie de ajutor? Adică, se vor găsi bani pentru plata exceselor de consum din ultimele decenii?

Criza va avea efecte pe termen foarte lung. Va fi însoţită de creşterea violenţei; primele astfel de efecte se văd în întreaga lume. Dacă actualele guverne, evident democratice, nu vor lua măsuri dure, rezultatul ar putea fi apariţia unor lideri extremişti, dispuşi să promită combaterea violenţei şi a efectelor crizei chiar şi prin mijloace nedemocratice. Aşa se întâmplă mereu în vreme de criză, aşa a apărut şi Hitler. 

Nevoia din aceste vremuri de mână forte, de protecţie a maselor trebuie să fie satisfăcută de guvernele cu convingeri democratice, alternativa fiind întunecată.

Într-un text care circulă pe e-mail, atribuit lui Einstein, acesta spune: „Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese. În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Problema persoanelor şi a ţărilor sunt lenea şi indiferenţa de a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii. Fără criză, nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vânt e o mângâiere.“

E posibil ca Einstein să aibă dreptate şi criza să fie doar un mod de apariţie a ceva nou, e posibil ca ea să facă posibil saltul. Dar asta dacă vorbim de umanitate în ansamblu; însă la nivel individual, durerile pot fi cumplite şi de-acolo nu prea se văd binefacerile macro ale crizei…