Capital: – Care au fost cele mai importante proiecte implementate în ultimul an? Ce proiecte aveți pentru viitorul apropiat?

Luminița Odobescu: – Acest ultim an s-a aflat, pentru noi toți, indiferent de profesie sau de locul unde ne aflăm, sub semnul pandemiei. Acest fapt a făcut ca cele mai importante proiecte din ultimul an, atât în plan profesional, cât și personal, să aibă legătură cu această situație de criză, generată de pandemia de Covid. Ca ambasador al Românei la UE, am fost implicată în pregătirea și adoptarea de decizii și măsuri pentru depășirea crizei sanitare, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru o redresare economică cât mai rapidă.

Munca noastră a fost legată de efortul comun la nivel european de a avea vaccinuri, care s-a tradus prin demersuri intense pentru producerea lor – să nu uităm timpul record în care s-au obținut – și, ulterior, pentru asigurarea accesului echitabil la vaccin al tuturor Statelor Membre. Acest efort a continuat cu sprijinul pentru partenerii noștri. La fel de importantă a fost și coordonarea permanentă la nivel UE, deloc simplă, mai ales la începutul pandemiei, pentru a găsi soluții și a asigura libera circulație a persoanelor și a mărfurilor în spațiul comunitar. Cred că cel mai recent și mai vizibil rezultat a fost legat de certificatul digital, atât de important pentru cetățenii europeni.

În egală măsură, aș enumera măsurile luate nu doar pentru protejarea economiei, ci și pentru relansarea ei.  Mă refer aici la adoptarea bugetului  Uniunii pentru perioada 2021-2027 și la pachetul substanțial de redresare economică (Next Generation EU), la pregătirea planurilor naționale de relansare, precum și la alte mecanisme de răspuns la criză, adoptate încă din fazele incipiente ale pandemiei (cum ar fi, spre exemplu, programul SURE din domeniul social).

Dincolo de toate aceste proiecte, care sunt o consecință directă a pandemiei, rămân proiectele-far ale Uniunii, care, în contextul actualei crizei, și-au dovedit, o dată în plus, relevanța: digitalizarea, gestionarea schimbărilor climatice și asigurarea rezilienței UE. Aceștia sunt pilonii esențiali de dezvoltare strategică a Uniunii, Comisia Europeană fiind extrem de activă pe aceste teme și avansând foarte multe propuneri – cele mai multe însoțite de resurse financiare considerabile.

Provocări nenumărate

C: –  Care au fost cele mai mari provocări pe le-ați avut de-a lungul carierei și cum le-ați rezolvat?

L.O: – În viața unui diplomat și, mai ales, în viața unui ambasador, sunt foarte multe provocări.

Aș începe cu cea mai recentă dintre ele – pandemia de Covid, care ne-a afectat pe toți, atât din punct de vedere profesional, cât și, bineînțeles, personal. Știm cu toții: întregul sistem sanitar, întreaga economie, înseși raporturile sociale au fost grav perturbate, fiind nevoie de o adaptare rapidă, pe toate planurile și de un efort susținut, zi de zi, pentru a ne recalibra.

A coordona un colectiv de peste 120 de oameni, cât numără colectivul Reprezentanței Permanente, a continua să funcționezi în parametri cât mai normali într-o situație anormală a reprezentat, cu siguranță, una dintre cele mai mari provocări de-a lungul carierei mele. Nu a fost vorba doar de asigurarea funcționării adecvate a misiunii noastre – care este, de altfel, și cea mai mare misiune diplomatică a României –,  ci și de responsabilitatea pentru sănătatea fiecărui membru al echipei.

Organizarea internă a fost extrem de importantă, însă, la fel de importantă a fost empatia și conștiința faptului că avem de luptat, împreună, cu un inamic invizibil și imprevizibil. Am încercat să mențin un spirit optimist și încrezător în rândurile echipei, păstrând, în același timp, un contact cât se poate de ferm cu realitatea. A ajutat mult și faptul că, în toată aceasta perioadă, când multe instituții au fost închise, reuniunile ambasadorilor UE – așa numitul Coreper II –  s-au întrunit  tot timpul în format fizic (cu toate măsurile de protecție respectate, desigur), ceea ce  ne-a permis, pe lângă eforturile noastre pentru o cât mai bună coordonare și pentru a găsi soluții, și de a trece împreună prin această criză.

O altă mare provocare, memorabilă în viața oricărui ambasador și, de altfel, a oricărui diplomat implicat într-un astfel de proces, a reprezentat-o gestionarea Președinției române a Consiliului UE – prima din istoria europeană a țării noastre.  A fost un moment istoric pentru România, care, în mod simbolic, a reprezentat examenul maturității noastre europene și, pe care, prin urmare, mi l-am asumat ca pe o mare responsabilitate.

Am trăit zile și nopți la intensitate maximă, am trecut prin negocieri îndelungate, dificile în cadrul cărora cred că am reușit să demonstrăm că țara noastră se află la înălțimea misiunii sale. Am contribuit cu idei, cu inițiative, cu o atitudine constructivă și determinată, reușind să fim una dintre cele mai de succes Președinții din istoria Uniunii, cu peste 90 de dosare încheiate – record încă neatins. Și nu am spus-o eu, au spus-o toți oficialii europeni.

Acest succes ne-a remodelat profilul european. Suntem priviți ca parteneri de încredere, am căpătat o voce mult mai puternică și mai respectată la nivel european și am crescut ca actor responsabil în cadrul Uniunii. Și sunt mândră și, în același timp, onorată de rolul și de rezultatele noastre, ale echipei Reprezentanței Permanente.

Perseverență, creativitate, adaptabilitate

C: – Care este rețeta succesului pentru instituția din care faceți parte?

L.O: – Rețeta succesului este pregătirea temeinică, o foarte bună organizare, multă, multă muncă, perseverență, creativitate (iar noi românii o avem), capacitate rapidă de adaptare, încredere în forțele proprii și – foarte important – un puternic spirit de echipă.

Fără  toate acestea, nu se poate face performanță într-un mediu atât de competitiv și de complex cum este mediul diplomatic de la Bruxelles, care, să nu uităm, nu este un mediu diplomatic clasic. Particip la reuniuni alături de ceilalți 26 de colegi ai mei, unii din cei mai buni diplomați pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei mele (și pot să spun că am ceva experiență). În plus, la Bruxelles, competențele diplomatice trebuie îmbinate cu expertiza tehnică, într-un context profesional extrem de dinamic, prin excelență multicultural, și care presupune conectarea la o rețea instituțională foarte complexă, din care fac parte, printre altele, cele mai importante instituții europene: Comisia Europeană, Consiliul UE, Parlamentul European. Trebuie să cunoști, să înțelegi și să te adaptezi rapid.

Iar, așa cum am arătat deja, echipa Reprezentanței Permanente este cea mai mare misiune diplomatică a României – cei 120 de colegi care o alcătuiesc provin de la toate instituțiile reprezentative ale administrației centrale  și gestionează dosare, propuneri și inițiative legislative din cele mai variate domenii (buget, schimbări climatice,  securitate cibernetică, transport, comerț, politică externă etc.).

A avea succes în aceste condiții și cu aceste premise presupune un efort continuu, constant, dedicație și simț al responsabilității din partea întregii echipe. Iar eu avut norocul unei echipe extraordinare, de care sunt foarte mândră și de care mă simt foarte legată.

Un program de ceas elvețian

C: – Cum arată programul dumneavoastră zilnic?

L.O: – Îmi încep întotdeauna dimineața cu o ceașcă mare de cafea. În timp ce o beau, citesc ultimele comunicări primite de la diversele misiuni ale României și, bineînțeles, știrile – un exercițiu extrem de util pentru orice diplomat.

De foarte multe ori, împreună cu ceilalți colegi ambasadori, încep ziua cu  așa-zisul mic dejun de lucru ( un croissant și o cafea –  simplu, frugal, vă asigur că nu e ce s-ar putea aștepta de la un mic dejun la acest nivel) fie cu diverși comisari, fie cu alți înalți funcționari, în cadrul cărora discutăm subiecte de actualitate de pe agenda europeană și încercăm să ne coordonăm, după formula ”unde sunt doi, puterea crește, unde sunt mai multe state membre, suntem mai eficienți în a ne promova pozițiile”.

Dacă e miercuri sau vineri, avem Coreper II, reuniunea ambasadorilor celor 27 State Membre, ce se desfășoară la sediul Consiliului Uniunii Europene, unde discutăm sau negociem diverse dosare legislative sau pregătim reuniunile ministeriale sau Consiliile Europene, la care participă șefii de stat sau de guvern. Foarte frecvent, aceste întâlniri se prelungesc până seara târziu.

Mai avem și așa zisele dejunuri de lucru. De exemplu, recent, ne-am văzut cu Președintele Consiliului European, domnul Charles Michel, pentru a discuta agenda Consiliului European pentru anul următor. Sau, de asemenea, ne-am întâlnit recent și cu Vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, domnul Franz Timmermans, pentru a discuta pachetul Fit for 55 – după cum cunoașteți, un plan extrem de ambițios al Comisiei în domeniul schimbărilor climatice.

Ulterior, mă întorc la sediul Reprezentanței Permanente, de unde trimit în Capitală rapoartele reuniunilor la care am participat eu sau colegii mei.  Mă consult regulat cu Capitala și pregătesc, împreună cu colegii din Reprezentanță, întâlnirile de a doua zi.

În mod curent, însoțesc miniștrii care participă la reuniunile ministeriale (sau reprezint eu însămi România în cadrul acestora), precum și la întâlnirile periodice cu diverșii Comisari Europeni sau  membri ai Parlamentului European.

Îmi petrec foarte mult timp vorbind la telefon, fiind în permanentă legătură cu colegii din Capitală, cu cei din Reprezentanță, dar și, foarte important, cu colegii ambasadori – pentru că nu totul se negociază în timpul reuniunilor, ci (mai ales) în marja acestora. Când ești într-un cadru cu 27 de State Membre, nu poți participa la discuții fără să știi exact care este poziția celorlalți și care este marja ta de negociere.

În general, ajung foarte târziu acasă, momentele libere sunt destul de rare – chiar și în week-end. Și cum între Bruxelles și București este o oră diferență, de multe ori telefoanele încep să sune a doua zi la 7 dimineața…

Despre realizări

C: –  Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați avut în ultima perioadă? (atât profesionale, cât și personale)

L.O: – Cele mai importante realizări profesionale recente sunt legate de contribuția la efortul comun al Uniunii de a depăși criza pandemică, pe toate palierele sale (sanitar, economic, social etc.) și de a transforma această mare provocare într-o oportunitate de dezvoltare și de întărire a rezilienței colective, a solidarității, coeziunii și unității între Statele Membre ale Uniunii. Sigur mai avem de lucru. Însă și datorită eforturilor, inițiativelor și ideilor noastre au fost obținute unele dintre cele mai mari reușite ale UE, precum acordul asupra pachetului MFF și Planului de Redresare Economică (poate cea mai importantă decizie a ultimilor ani pentru viitorul Uniunii).

România s-a aflat la masa tuturor acestor decizii, contribuind din plin la toate aceste mari proiecte europene și, în același timp, beneficiind de succesul acestora.

Aș vrea, însă, să subliniez câteva rezultate care au venit urmare unei Președinții române de succes a Consiliului UE, ceea ce arată încrederea și capitalul de credibilitate dobândite.

Aș începe cu  alegerea capitalei României ca sediu al viitorului Centru UE de securitate cibernetică, care a reprezentat un moment intens, emoționant, de mare satisfacție și mândrie. După luni întregi de demersuri, la toate nivelurile, după o competiție acerbă, care ne-a ținut pe toți cu sufletul la gură până în ultimul moment, am reușit să aducem în România, pentru prima dată, o agenție europeană de importanță strategică.

De asemenea, nu pot să nu reamintesc faptul că, în aprilie anul trecut, prima rezervă strategică de materiale medicale a UE (rescUE) a fost creată la București.

Nu în ultimul rând, o altă realizare importantă o constituie seria de numiri de români în diverse funcții în cadrul instituțiilor europene, printre care aș menționa poziția de director executiv al ELA – Agenția Europeană a Muncii, ocupată în prezent de fostul meu coleg, fost Reprezentant Permanent adjunct, Cosmin Boiangiu, o realizare importantă, care sporește vizibilitatea  României.  M-aș mai referi aici și la numirea unor colegi români în funcții precum șef al Delegației UE în Siria, de director în cadrul Secretariatului General al Consiliului, precum și în foarte multe poziții în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă sau al Comisiei Europene.

În ceea ce privește realizările în plan personal, marea mea satisfacție și bucurie sunt, în primul rând, legate de faptul că am reușit să trecem cu bine (cel puțin până acum…) de criza Covid. Mă bucur că familia mea, colegii, oamenii apropiați au depășit provocările atât de complexe ale acestui an și jumătate, că am reușit cu toții să ne protejăm sănătatea și că (cel puțin așa sper) am învățat lecțiile atât de importante ale pandemiei.

C: – Care sunt cele mai importante provocări pe care le-a adus criza medicală în activitatea dumneavoastră și cum v-ați adaptat activitatea?

L.O: – Marea provocare a reprezentat-o responsabilitatea față de siguranța sanitară a echipei Reprezentanței. În acest sens, a trebuit să ne organizăm rapid, din mers, am elaborat reguli și proceduri clare, care au reprezentat o sursă de inspirație și pentru colegi de la alte misiuni. Și mă bucur că am reușit să o trecem cu bine.

La fel de important, am fost în permanentă legătură cu colegii mei. Am încercat să le fiu alături, să le mențin încrederea că, împreună, vom reuși să depășim această criză și să-i încurajez pe cei care au avut acasă rude sau apropiați care s-au îmbolnăvit. Nu în ultimul rând, a trebuit să rămân puternică pentru familia mea care, în tot acest timp, s-a aflat în România. Nu a fost deloc ușor să trec prin pandemie departe de ei – mai ales la început, când încă nu era foarte clar cu ce anume ne confruntăm.

Profesional, pandemia a impus o adaptare foarte rapidă la noile circumstanțe, obligându-ne să accelerăm mai ales tranziția digitală – poate mai repede decât am fi dorit. Întrucât diplomația este prin excelență un domeniu al interacțiunii umane, mare parte a activității noastre constând în întâlniri și negocieri directe cu partenerii noștri, transferul întregii noastre activității în sfera digitală a reprezentat o mare provocare. Însă, cum diplomația este și arta flexibilității, adaptarea a fost posibilă. Mai mult, ea a fost absolut necesară, întrucât volumul de muncă nu s-a diminuat – dimpotrivă. Deci, am învățat și ne-am adaptat rapid.

Un ambasador mai altfel

C: –  Aveți hobbyuri care ar putea fi evidențiate?

L.O: – Îmi place foarte mult să citesc, îmi plac cărțile, în sine. Unul din regretele mele este că nu am suficient timp pentru lectură. Sper, însă, ca, la un moment dat, să găsesc răgazul necesar pentru asta. Așa că îmi cumpăr mereu cărți, mai ales cărți și reviste de istorie – un domeniu care mă pasionează încă din copilărie (poate și pentru că tatăl meu a fost profesor de istorie).

Îmi mai place să fac mici bijuterii din mărgele – o activitate pe care o găsesc extrem de relaxantă, atunci când găsesc timp pentru ea….

C: – Care credeți că este rețeta succesului pentru a ajunge o femeie de succes?

L.O: – A-ți face datoria cu responsabilitate; a te pune în slujba unei cauze în care să crezi; a fi perseverent; a nu te lăsa descurajat de piedicile mari sau mici; a avea curaj, răbdare, imaginație; a te adapta rapid la orice circumstanțe, rămânând, în același timp, fidel unui set de valori care trebuie să-ți orienteze în permanență activitatea; a fi generos, empatic; a-i respecta pe ceilalți (respectându-te, în acest fel, pe tine); multă muncă, mult simț al umorului și, nu în ultimul rând, mult zâmbet și o atitudine deschisă – toate acestea sunt pentru mine ingrediente esențiale pentru a te simți împlinit ca om și ca profesionist (indiferent de gen).

Sigur, ca femeie, uneori provocările sunt diferite sau mai intense, iar zidul de care te lovești poate fi mai înalt. Nu este întotdeauna simplu și știm cu toții că este necesar un efort comun de educație și de adaptare. Iar obiectivul meu este să contribui la rândul meu, pentru România, la acest efort comun de promovare și recunoaștere a rolului femeii în societatea  noastră.

C: – Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?

L.O: – Sunt perseverentă (aș zice chiar încăpățânată, dar pare un termen care nu e chiar diplomatic), optimistă, convinsă că întotdeauna există o soluție; atunci când cred în ceva, lupt până la capăt.

C: – Ne puteți indica un dicton care să vă definească?

L.O: – Îmi place foarte mult o vorbă, de altfel bine cunoscută, a lui Churchill, care cred că mă caracterizează: „Never give up! Never, never, never give up!”.