Istoria poate să fie cea mai importantă știință pentru că oferă lecții utile de viață pentru comunitățile locale și chiar pentru întreaga omenire. Anul în spațiul românesc are două perioade în care ființele umane sunt foarte vulnerabile și se pot înregistra adevărate hecatombe prin creșterea mortalității.
Luna martie este foarte periculoasă din cauza intensificării circulației persoanelor și a virusurilor, un alt factor agravant fiind variațiile bruște de presiune și temperatură. În plus, postul religios dus la extrem deschide drum bolilor pentru distrugerea organismelor. Poporul român a avut experiențe foarte neplăcute cu această lună martie, care poate să înceapă pe la 15 februarie și să se încheie la 15 aprilie. Sunt 30 de zile de coșmar și care se mișcă în intervalul amintit. Datele statistice din anii 1957 – 1967 sunt cele demonstrează potențialul asasin al naturii împotriva omului, o ființă plăpândă ce se crede stăpâna lumii.
Această lună deține două recorduri de mortalitate în anii 1959 și 1962. Vârful din martie 1959 este pur și simplu șocant prin cele 32.287 de victime. Poate să pară puțin unui cititor traumatizat zilnic cu statisticile despre morții din pandemie, dar au fost victime aproape cât în trei luni de vară sau mai multe ca-n lunile aprilie și mai ale aceluiași an luate împreună. Din păcate, nici luna februarie n-a fost una blândă cu românii supuși experimentului comunist și alte 18.903 suflete au plecat spre ceruri. A fost prăpăd și au pierit persoane de toate vârstele, multe decese ușor de evitat. Coasa morții a tăiat firul vieții pentru 3.490 de copii cu vârsta sub un an și a rămas în istorie printr-un nou record trist.
Autoritățile comuniste nu s-au remarcat printr-o gândire revoluționară și un prăpăd putea să vină în orice moment
Al doilea record a fost înregistrat în 1962 cu o cotă de 28.393 decedați. Infecțiile specifice sezonului rece au făcut ravagii în februarie, martie și aprilie, a doua lună a anului având și poziția a doua în clasamentul sinistru.
Respectarea regulilor sanitare și, mai ales, a purtării măștilor de protecție ar fi limitat tragediile, dar atunci era epoca unor împliniri mărețe și nu era vreme pentru amănunte. Măștile sanitare existau încă din anul 1898, dar industria comunistă era centrată pe producția de mașini și nu erau interesante micile obiecte sanitare pentru progresul comunismului la nivel planetar. Planificatorii economiei centralizate n-au putut înțelege că niște produse mărunte pot fi mai importante la scara istoriei decât giganții metalurgici în salvarea de vieți omenești.
Respectarea normelor sanitare trebuie să fie obligatorie pentru orice cetățean în această perioadă critic de periculoasă din fiecare an. Nu este de glumit cu infecțiile și cu efectele climei. Episodul periculos revine în toamnă în lunile octombrie și noiembrie. Istoria se repetă an de an de an.
Anuarele statistice nu sunt cărți pentru o lectură ușoară și plăcută, dar sunt pline de învățăminte pentru societatea contemporană.
Feriți-vă de luna martie!