Ponta pregăteşte o „amnistie“ fiscală! În ce măsură este această iniţiativă o iertare de datorii în toată regula, stă sub semnul întrebării. Important este că destui oameni (cunosc mulţi în situaţia asta) vor răsufla uşuraţi. Beneficiarii nu vor fi doar de partea cetăţenilor care sunt acuzaţi că nu au plătit conform legii, ci chiar şi de partea statului „păgubit“, dar aflat în imposibilitatea de a-şi justifica pierderea. În primul rând, exista în trecut o situaţie destul de neclară a taxării drepturilor de autor. Cunosc foarte bine fenomenul, deoarece m-am lovit personal de acesta, în condiţiile în care făceam parte din conducerea unei mari instituţii de presă. Totul a pornit pe la începutul anilor 2000 cu o iniţiativă a Clubului Român de Presă (pe atunci, aflat sub conducerea lui Mihai Tatulici) care încerca să găsească o soluţie pentru scăderea costurilor cu ziariştii. Trebuie spus că, într-o asemenea afacere, costurile cu salariile sunt masive. Este o operaţiune cu oameni care produc meșteșugărește conţinutul livrat publicului. Nu există maşini-unelte sau mijloace tehnice care să poată compensa forţa de lucru a omului. Nu există roboţi care să compună texte, să filmeze sau să fotografieze singuri, nici măcar acum când avem „face recognition“ şi alte minunăţii. (BBC a încercat un experiment cu camere de filmat automate şi a ieşit rău de tot ce s-a văzut pe post.) Aşa că oamenii şi-au pus problema că ziariştii desfăşoară un act de creaţie, ceea ce poate fi asociat cu o răsplată pe baza cedării drepturilor de autor asupra operei. A fost solicitată o părere oficială din partea Ministerului de Finanţe, care a răspuns, conform uzanţei, printr-un document ambiguu care putea fi interpretat oricum, dar şi printr-o poziţie „off the record“ a ministrului de finanţe de atunci, care a susţinut că nu vede nimic rău în iniţiativa breslei jurnaliştilor.

Zis şi făcut: după momentul respectiv toată presa a trecut la plata pe bază de drepturi de autor. Ceea ce n-ar fi fost chiar rău, dacă nu ar fi existat unii mai hulpavi care au plătit pe aceleaşi baze inclusiv şoferi, femei de serviciu, contabili, paznici, administratori şi secretare. Pe principiul că oricine lucrează în presă poate fi socotit ziarist. Şi uite aşa, o chestie care se afla într-un fel de zonă gri a legislaţiei a fost abuzată după bunul obicei românesc. Ceea ce intenţionează Victor Ponta acum este o deblocare a situaţiei pentru viitor. E bine să respectăm legea cu toţii. Nu ne ajută cu nimic de azi înainte să scormonim trecutul. Şi totuşi, unul că mine, care şi-a plătit absolut toate taxele legal până la ultimul bănuţ are de pierdut. De ce să fie unii iertaţi, iar alţii nu? Cum să-i răsplătim pe cei care s-au supus legii – proaste, de altfel – în condiţiile în care există unii care scapă basma curată după ce au ocolit-o?

Singura consolare care-mi rămâne este aceea că cinstea este o investiţie pe termen lung. Şi că, la un moment dat, va veni momentul în care oamenii cinstiţi vor fi mai valoroşi şi mai bine răsplătiţi decât „băieţii deştepţi“. În ciuda faptului că atunci când mă uit la reprezentanţii puterii văd mai mulţi din a doua categorie.