O reţea foarte bună de transport, o aruncătură de băţ până în Bucureşti şi investiţii străine peste medie. Paradoxal, în ciuda acestor atuuri, economia locală este departe de a excela.
Infrastructura modernă este o condiţie fundamentală pentru dezvoltarea economică. Dar nu este şi o garanţie că aceasta va avea loc. Judeţul Călăraşi, de pildă, este străbătut de la un capăt la celălalt de autostrada A2 Bucureşti-Constanţa şi de calea ferată reabilitată, pe care trenurile parcurg traseul dintre Capitală şi Marea Neagră cu până la 160 de kilometri pe oră. Şi celelalte drumuri naţionale care trec prin zonă (DN3, DN3A, DN3B, DN4 şi DN21) sunt în stare bună şi foarte bună. La plusuri am mai putea trece Dunărea, care îl mărgineşte pentru aproape 200 de kilometri la sud şi la est, dar şi faptul că judeţul este la doi paşi de Bucureşti, distanţa între ieşirea din metropolă şi primele localităţi (Frumuşani sau Fundulea) fiind străbătută în 10-15 minute. Cât despre municipiul Călăraşi sau despre al doilea oraş ca mărime, Olteniţa, acestea sunt situate amândouă faţă de Capitală la o oră-o oră şi un sfert de mers cu viteza legală.
Cu toate acestea, judeţul din sudul Bărăganului este departe de a fi unul prosper. Se pare că, într-un mod aproape perfid, avantajele pomenite mai sus s-au combinat şi s-au transformat în dezavantaje. Astfel, proximitatea Bucureştiului (atât din punct de vedere geografic, cât şi din punct de vedere al facilităţii accesului) a făcut ca o bună parte din localnici (în special tineri, activi şi cu studii peste medie) să plece, temporar sau definitiv, spre Capitală. Lăsând în urmă exact ceea ce un antreprenor nu-şi doreşte pentru afacerea sa: forţă de muncă îmbătrânită şi slab calificată şi clienţi fără prea mulţi bani şi cu obiceiuri de consum învechite.
Exod spre vest
„Tinerii pleacă la Bucureşti. Unii fac naveta, dar cei care fac ceva şcoală sau ştiu ceva meserie se mută de tot acolo. Pentru cei mai mulţi, să lucreze aici înseamnă 800-1.000 de lei pe lună. Asta dacă găsesc de muncă. În Capitală pot câştiga şi de trei-patru ori mai mult şi este mult mai simplu să te angajezi”, confirmă Ion Dumitrescu din Olteniţa. Bărbatul spune că oraşul şi judeţul său sunt prinse într-un cerc vicios: investitorii nu vin din cauza lipsei de personal calificat, iar cei care ştiu şi vor să lucreze pleacă din lipsă de locuri de muncă.
Alţi factori descurajanţi pentru oamenii de afaceri sunt numărul redus de locuitori (285.000 în tot judeţul, ceea ce îl plasează pe locul 36 în ţară din punct de vedere al populaţiei) şi lipsa oraşelor mari. Reşedinţa de judeţ are doar 57.000 de locuitori, iar Olteniţa – circa 22.000. Restul localităţilor urbane (Budeşti, Lehliu-Gară şi Fundulea) sunt, de fapt, nişte sate mai mari, cu 6-7.000 de locuitori. În plus, densitatea redusă a populaţiei (56 de locuitori pe kilometrul pătrat, faţă de media naţională de 80) joacă şi ea un rol în profilul economic nu tocmai pozitiv al Călăraşiului. E suficient să spunem că cea mai mare firmă din judeţ în funcţie de cifra de afaceri şi a doua după numărul de angajaţi este Agro-Chirnogi SA, o companie specializată în cultivarea, depozitarea şi prelucrarea cerealelor şi a plantelor oleaginoase, pentru a ne face o imagine despre starea economiei locale.
Bani mulţi
Există, desigur, şi o jumătate plină a paharului. De exemplu, în ultimii 25 de ani judeţul a atras nu mai puţin de 385 de milioane de euro ca investiţii străine directe (ISD). Suma reprezintă circa un procent din fluxul ISD la nivel naţional şi este semnificativ mai mare decât cea atrasă de judeţe precum Maramureş, Satu Mare, Iaşi, Covasna, Harghita, Vâlcea, Brăila, Bistriţa-Năsăud ori Gorj. Printre cei mai mari actori străini din zona Călăraşiului se numără grupul internaţional Tenaris, care deţine o oţelărie pe platforma Siderca, sau producătorul de sticlă Saint Gobain Glass, care a deschis în 2013, după o investiţie de şase milioane de euro, o a treia linie de producţie la Călăraşi. „Decizia de a începe producţia de sticlă laminată este în linie cu strategia de extindere a Saint-Gobain Glass România, platforma de producţie de la Călăraşi fiind concepută ca un centru regional care să deservească nu doar piaţa locală, ci şi pieţele din Balcani”, declara la acel moment directorul general al companiei, Jerome Lionet.
Tot în 2013, fondul de investiţii britanic Insight Investment a achiziţionat, pentru circa 30 de milioane de euro, Agricom Borcea, care deţine o fermă de 13.600 de hectare în apropierea Dunării. Asta în timp ce, cu doi ani în urmă, portughezii de la Prio Foods, inauguraseră o unitate de extracţie uleiuri vegetale lângă Lehliu-Gară, după o investiție de 93 milioane de euro. „Capacitatea de procesare este de 750.000 de tone şi vom folosi atât semințe de floarea-soarelui, cât şi semințe de rapiță”, explica directorul principal de producție al Prio Foods, Nuno Alegria. Dar cea mai importantă investiţie, încă neconcretizată, ar putea fi o oţelărie electrică care ar putea fi deschisă pe platforma Siderca de Transfinance Trust şi Simonco Holdings în urma unei investiţii de 240 de milioane de euro.
Bine, dar nu destul
În ciuda sumelor mari vehiculate mai sus, la finele lui 2015 judeţul ar urma să atingă un nivel al produsului intern brut pe cap de locuitor de 5.050 de euro, spune Comisia Naţională de Prognoză (CNP). Ceea ce îl va plasa pe un nu tocmai flatant loc 33 la nivel naţional, depăşindu-i doar pe vecinii din Giurgiu, pe buzoieni, teleormăneni, mehedinţeni şi pe locuitorii a cinci judeţe din Moldova (Botoşani, Vaslui, Neamţ, Suceava şi Vrancea). Conform experţilor CNP, în anii care urmează PIB per capita va creşte în Călăraşi (cu 3,1% în 2016, 3,3% în 2017 şi 3,6% în 2018), ajungând la 6.098 de euro peste trei ani.
Mai e mult până departe
Până să putem vedea dacă proiecţiile Comisiei Naţionale de Prognoză se vor îndeplini sau nu, ne putem uita la cum arată economia Călăraşiului anul acesta (conform ultimelor date disponibile). Primele veşti sunt plăcute: potrivit calculelor Institutului Naţional de Statistică (INS), producţia industrială în primele şapte luni ale anului s-a majorat cu 18% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2014. În acelaşi timp, exporturile realizate de firmele din judeţ s-au cifrat în perioada ianuarie-mai 2015 la 124,5 milioane de euro, în creştere uşoară (+0,9 milioane de euro sau +0,7%) faţă de acelaşi interval al anului precedent. S-a înregistrat, în acelaşi timp, o creştere semnificativă a importurilor (de la 95 la 121 de milioane de euro, respectiv +27%), ceea ce ar putea indica fie o revigorare a consumului local, fie o creştere a activităţii pentru unele firme din judeţ.
La sfârşitul lui iulie, numărul de angajaţi din judeţ ajunsese la aproape 43.400, cu circa 300 de persoane în plus faţă de iulie 2014. Majorarea s-a simţit aproape identic la nivelul numărului de şomeri. Acesta era de circa 7.400 la sfârşitul lui septembrie, faţă de 7.800 în urmă cu exact un an. Rata şomajului a scăzut şi ea, de la 7,24% la 7,10%, însă este încă mult deasupra mediei naţionale de 4,9%. De altfel, judeţul se situa pe locul zece în ţară la acest capitol.
Totuşi, în ciuda proporţiei relativ ridicate a şomerilor şi a locului codaş în clasamentul PIB-ului pe cap de locuitor, salariul mediu net este în Călărași mai mare decât în judeţe mai dinamice economic. Astfel, acesta se situa în iulie la 1.481 de lei (cu 13% mai mult decât în urmă cu un an), plasând Călăraşiul exact la mijlocul clasamentului naţional, peste Bihor, Satu Mare, Bacău, Maramureş, Brăila sau Caraş-Severin.
Veniturile ceva mai mari nu se oglindesc, însă, pe piaţa locală a construcţiilor rezidenţiale. Potrivit statisticilor INS, dacă între iulie 2013 şi iunie 2014 s-au finalizat în judeţ 345 de locuințe, între iulie 2014 şi iunie 2015 numărul caselor şi apartamentelor noi a fost de doar 278. Salariile pomenite mai sus nu se văd, de asemenea, nici în piaţa auto. Potrivit datelor DRPCIV, la finele lui 2014 erau înmatriculate în judeţ 53.000 de vehicule (185 la mia de locuitori, faţă de media naţională de 313 la mia de locuitori). Mai mult, din acestea doar circa 900 de autoturisme erau mai noi de doi ani (3,2 la mia de locuitori, faţă de media naţională de 9,9 la mia de locuitori). Mai simplu spus, în Călăraşi s-au vândut în 2013-2014 de trei ori mai puţine maşini noi decât la nivel naţional. Este posibil, desigur, ca situaţia să se fi schimbat în 2015, însă şansele par destul de mici.