După circa zece ani în care sistemul medical privat s-a dezvoltat impetuos, provocările sunt extrem de complexe. Pe de o parte, există presiunile acționarilor și investitorilor care așteaptă să vadă consolidarea cifrei de afaceri, a cotei de piață și, implicit, creșterea marjelor de profit.
Sunt deja cunoscute cazuri în care noi locații, unele dintre ele deschise de operatori medicali de prim rang, performează mult sub așteptări, provocând nervozitatea acționarilor, schimbări de management și diluarea calității serviciilor prestate către pacient. Pe de altă parte, există așteptări mai mari ale pacienților față de sistemul medical privat, unde tot mai mulți se refugiază, nemulțumiți fiind de condițiile oferite de spitalele, policlinicile și cabinetele medicale de stat. Nu trebuie uitat că banii din sistem sunt puțini, mult sub media europeană, fapt cauzat de plafonarea sumelor oferite spre decontare de către CNAS și de puterea de cumpărare încă redusă a pacienților. Principala problemă din sistemul sanitar românesc este subfinanțarea acută, atât din partea statului (5,5% din PIB față de 10% sau 16% din PIB în Germania, respectiv SUA), cât și din cauza puterii slabe de cumpărare în sectorul privat. Nu trebuie să uităm că în România, ca și în alte state europene, statul trebuie să fie principalul garant și finanțator al sistemului sanitar, iar asigurările private trebuie să vină numai ca o completare pentru categoriile sociale mai avute, care își permit să plătească sume considerabile în plus pentru servicii medicale extra – vezi sistemul german, unde 90% sunt asigurați de stat și numai 10% beneficiază de asigurări private de sănătate. Altfel, ne putem trezi în situația Statelor Unite, unde peste 40 de milioane de cetățeni nu beneficiază de nicio asigurare, și unde 100% sunt asigurări private de sănătate. De asemenea, SUA au cele mai mari costuri pe cap de locuitor din cauza asigurărilor 100% private, dar nu au nici pe departe cele mai bune servicii medicale din lume. Această situație denotă ineficiența unui sistem exclusiv privat!
În aceste condiții, noua lege a sănătății trebuie să aducă mai multe elemente: în primul rând, o alocare mai judicioasă a fondurilor: banii trebuie să ajungă la operatorii care au atât adresabilitate, cât și capacitatea demonstrată în timp de a presta serviciile decontate, preocupare crescută pentru activitățile de prevenție a diferitelor afecțiuni. Este mult mai ieftin și mai eficace să previi o boală decât să cheltui pentru tratarea ei. În loc să fie cheltuite sume colosale pentru compensarea anumitor medicamente, în toată lumea se investește în medicina primară, în programe naționale, în acțiuni diagnostice diverse: reducerea birocrației din sistemul sanitar și descurajarea plăților informale care, adunate, constituie sume colosale. Convertirea acestor bani negri în sume la vedere, pentru care se plătesc impozite și taxe care ar putea fi corect direcționate, ar ușura mult povara bugetară și ar însănătoși sistemul sanitar.
George Mănoiu este director de dezvoltare al Romgermed